Blog

Când umbra se joacă cu verbul a fi

Și vara-și croiește haina la soare

Uităm de muncă, de stres, și chiar de șefi

Și punem distracția în valoare.

Un val îndrăzneț ne zâmbește hazliu,

Noi chicotim simțindu-l puțin cam dur.

Nisipul tăcut ne-ar prinde-ntr-un

7 şapte

poezii

din mari aşezări

de piersică frumoasă

precum se voiau vândute

pe oameni contemporani

zămisliţi din

migrările norilor

se şterg curat

cu exactitate heraldică

a fructelor

domnişoara mea

©Ioan Muntean

          (postarea precedentă)

          Usturoi sau ai

            Moto: „Viața nu face zgomot. Trece atât de ușor, încât dacă nu ești atent, îți scapă printre degete.”

            În dicționarele românești există 15 definiții pentru usturoi. Una

6 şase

vremea

doamne fereşte

îmi vinea devreme

peste bolţi aprinse

de anotimpuri

mă fascina de-a dreptul

din apa botezului

şi cu biserici

diavolul

deşi n-am înţeles niciodată vreunul

cu limba nu pare ca toata lumea

vrea să termine un vapor

un cuvânt

ca atunci tim

dar zburătorului i s-a ridicat

vrând să-şi încheie drumul

cu talpa piciorului stâng

pe sabie cu capul

atuuI orei nenăscute

cu stropii deîmpărţit cu vederea doar

nu trebuie să înteleagă lumea

neatinsă într-o baltă fără fund

şi scoarţa trunchiului tău

să se ad

            (postarea precedentă)

            Moto 1: „Lacrimile de ceapă nu ating inima.” (proverb evreiesc)

            Moto 2: Chilian – „Ceapa vieții mele” (click) (de la doamna Pop Dorina)

            Cu vreo 4 întrări și vreo 41 de de

.

Ochii mamei 
sunt muguri de lumină,
șoapta ei este murmurul vântului
așezat în primul ghiocel
ce respiră primăvara
mai aștept cuvinte nerostite
ascunse printre rânduri
când curg lacrimi 
din norii cerului
le strâng în palme și le privesc
amintindu-m

          (postarea precedentă)

          Pâine

          Moto: „... Pâinea noastră, cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi...” (din rugăciunea „Tatăl nostru”)

          Nu am început întâmplător cu motoul de mai sus. În concepția creștină, din „pâ

m-am trezit într-o dimineață

cum îmi mângâiam hainele

îmbrăcate peste zi

erau întinse lângă mine în pat

învelite cu grijă le-am și sărutat

blugii un pulover șapca în carouri

și o eșarfă albă de catifea

cineva îmi spunea că există

un timp pentru toate

un tim

decorul

un graffiti întins pe un perete întreg

reprezintă o pânză uriașă de păianjen

piesa de teatru nu are nume

nici text

actrița

o femeie în vârstă

ridată ca o stafidă uitată la Soare

îmbrăcată strident

improvizează liber

precum se-ntâmpla odinioară în teatr

altă lume nemărginită

şi acum vezi pieţe largi

mulţimea se-nghesuie

pentru că trebuie să fie

din nou o eră

nu-mi place lutul din jurul gâtului meu

n-am văzut văzut oraşe în oraşe

un chip ciudat

şi o căsuţă poştală

cu vorbe ca să nu pierd astrele

ce fac sufle

E dimineața când trandafirii înfloresc
o caldă strălucire a soarelui de Mai
ascult suave șoapte 
din trecerea timpului
priviri senine mă înconjoară, 
sub un colț de cer
clipe din simfonia iubirii ... 
o lacrimă mai curge, pe chipul meu
cuvinte stinse-n uitar

 deschide poarta sufletului tău
 atât cât la-nceput e necesar -
 încerc să intru fără nici o grabă
 spre lumea unui vis sentimental... 
  
 pășesc pe-o anumită stradă
 și-ți simt prezența unică în jur -
 ca pe-o viziune a iubirii care
 doresc î

          Sonet dedicat aniversării a 50 de ani

de la absolvirea Liceului Teoretic nr.2 secția reală și umană. Reghin, județul Mureș, promoția 1969.

Trecut-au anii - ape curgătoare!

Au dus cu ei atât de multe visuri

Născute-n ale inimii abisuri

Să fie d

zilnic dăm la o parte fapte de viață consumate

cel mai adesea prozaice

de la preparatul cafelei la nu știu ce întâlnire de afaceri

sau dragoste

într-o logică ancenstrală a supraviețuirii

înghițim totul

.

apoi aruncăm resturile

(întotdeauna rămân resturi și v

nu mai am cui să-i scriu

toată viața am scris unor ființe abstracte

dintr-o carte de telefon

până când am epuizat toate numele în ordine alfabetică

ceva mă îndeamnă acum să inversez ordinea

însă ezit

.

pentru literele de la coada alfabetului ar fi prea devr

 
 doresc să-ți spun
 că palmele mele
 sunt metafore tăcute
 alunecând pe Univers 
 de trup dorit -
 că tu ești cea care-mi arată
 secretul zborului spre infinit...
 
 doresc să-ți spun
 că a ta  față e lumina pură
 ce mă-nconjoară zi de zi

DORURI PROHIBITE

Pe frânghii de lumină 
Luna pendulează frenetic,
își vântură razele
peste întunericul sălbatic;
cenușa gândurilor arse 
coboară, prin porii tristeții,
până în colțul genelor
sufocându-mi privirea.

Zarea se preschimbă-n 
negru deșert, peste car