Lumina toamnei

 

Simt cum mă purific cu fiecare por

Când soarele mă gustă cu razele lui blânde.

E chintesența vieții ascunsă în izvor

Lumina ce mă soarbe cu clipele flămânde.

 

Și sufletul se-nalță sub mângâierea lor,

A dulcilor săruturi din zori de zi tomnatici.

Și-aș vrea să fie pururi căldura undelor

Ce vin - protuberanțe din mugurii plasmatici.

 

Păstrez, în dorul clipei secunda de visare

Și o așez cuminte în raftul amintirii

Să am, în zborul iernii, când viscolul e mare

Acest moment de pace al desăvârșirii.

    LiaMihaela

1979332250?profile=original

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

-->