Omul, doar omul
Sclipiri de raze prin ochiul dintre lumi,
papirusuri înscrise în piele şi în suflet,
la margine de noapte asalt de doruri, animate gânduri,
dansezi cu cerul speranţe, regăsiri.
Omul visează, omul te visează,
Omul întâlneşte, omul te-ntâlneşte,
Omul iubeşte, omul te iubeşte.
Omul răneşte, omul te răneşte,
Omul pierde, omul te pierde,
Omul uită, omul te uită.
Pisc şi abis, contrast lumină şi-ntuneric,
omul te-nalţă, te coboară,
în depărtări imense, sub triste constelaţii,
noian de-ntinse ape, refluxul din genuni,
adâncul-ametist, pe margini de prăpăstii, pustiuri şi tăceri,
frânturi de realitate, şoapte, imense ziduri, potop de suferinţi,
prin oglindiri de umbre furtuni nenumărate.
Din lacrimă de stea, călătorind prin ceaţă, oceanul de lumini,
prin timpuri, lumina păcii este şi dincolo de moarte o viaţă într-un vis,
El, Ea, Omul, doar Omul iartă, iubeşte, Omul te iartă, te iubeşte.
-->
Comentarii