nopţi cu lună plină pe prispă (cybersonet DCCXXX)

celor ce nu pot dormi de dragoste

pe prispa veche liniștea se așează

când luna plină urcă în amurg

iar clipele ca râurile scurg

în timp ce satul

Judecătorul verde al Săptămânii Mari

odă ortodoxă

Pom al umbrei, cu potir de frunze,

Tăinuind sub ramuri mii de acuze,

Tu păzești al legii vechi hotar,

Strân

roz pudrat de dor (cybersonet DCCXXIX)

atingeri moi în amintiri timide

o pulbere de roz se așterne peste stradă

ca un oftat retras din pieptul care moare

te cau

furtună de iunie (cybersonet DCCXXVIII)

pasiunii dezlănțuite sub fulgere

pe cerul negru fulgerul se-atinge

când tunetul pornește în galop

iar ploaia cade strop cu greu de strop

și arșița din mând

memoria epidermei care pulsează (cybersonet DCCXXVII)

cybersonetul-scrisoare 6 (răspunsu

roz somon şi cald (cybersonet DCCXXVI)

visarea blândă a dimineții pure

o dimineață moale își spală ochii-n ape

e un pastel de somon pe umerii tăi goi

o pasăre d

inele de fum şi maci roşii (cybersonet DCCXXV)

visătorilor din nopțile calde

în lungul nopții pașii ne colind

iar dorul vechi începe să dispară

când inima vibrează ca o vioară

și mândre taine-n

roşu rubiniu de amurg (cybersonet DCCXXIV)

ultimul dans pe cerul aprins

pe sârma de la orizont un soare își dă viața

rubinul unui mac strivit

amiază de foc (cybersonet DCCXXIII)

trupului încins de soare și dorință

amiază caldă soarele e-un scut

ce varsă aur peste trupul goi

iar iunie clădește pentru noi

un templu ars din dor și din tre

treapta 5

senzualitate visceral-cosmică

gravitaţia devine

roşu purpuriu de grădină  (cybersonet DCCXXI)

catifele grele peste inimi calde

pe masa din tavanul de umbre și de lut

un mac de purpură grea se lasă în pahar

at

scrisoare pe o frunză de vişin (cybersonet DCCXX)

depărtărilor care dor

pe frunza verde textul s-a scris

cu sevă acră plină de suspin

când zilele de iunie declin

iar chipul tău mi-apare ca un vis

Viţa cea Adevărată din inima mea

poem în vers alb

Nu mă lăsa să devin o mlădiță uscată, Doamne,

una din acele ramuri rigide pe care Vierul le taie cu dur

argument: o scurtă confesiune despre fragilitatea macului ca simbol al pasiunii trecătoare și al permanenței sentimentului de iubire

fiecare culoare devine o trea

amurg cu gust de fragi (cybersonet DCCXVIII)

buzelor care au învățat să tacă

se stinge-n zare ultimele alizee

iar buzele au gust de fragi și dor

se lasă noaptea caldă pe izvor

și umbra ta se pier

amurg cu gust de fragi (cybersonet DCCXVIII)

buzelor care au învățat să tacă

se stinge-n zare ultimele alizee

iar buzele au gust de fragi și dor

se lasă noaptea caldă pe izvor

și umbra ta se pier

treapta 4

senzualitate fluid-acus

Toamna în via schitului ascuns

poem idilă

Pe coline verzi de soare,

Unde vântul blând adie,

S-a aprins în sărbătoare

O bătrână, sfântă vie;

Ciorchinii de

în lanul de secară (cybersonet DCCXVI)

spiritului liber al tinereții

căldura verii peste noi coboară

când mergem prin secara aurie

purtând în suflet mândră bucurie

în liniștea curată de sub seară

Sângele de purpură al Potirului Nemuritor

oda ortodoxă

Tu, viță aleasă, pe stânci agățată,

Ce nu cauți slava și mândrul palat,

Dar porți în potire un rod