Blog

Când Soarele zvâgnește să răsară, 

un pescăruși printre valuri zboară

Acum la țărm este multă tăcere,

marea ascunde în valuri mistere.

Val după val mângâie încet nisipul, 

Soarele colorează frumos chipul 

Norii sunt de vânt mai departe duși, 

și în zare se

Sosite pe muchii de timp retezate,  

neșterse-amintiri se întorc din trecut

cu doruri pe margini de dună lăsate

sub umbrele șterse de pasul pierdut.  

O toamnă rebelă plutea peste oază,

trecea caravana târziu, pe-nserat,

vedeam cum apusul încet se așează

p

Culmea absurdului: să faci pe tine de frică și să dai vina pe altul;

Culmea ghinionistului: să dea norocul peste tine și să rămâi lat;

Culmea țicnelii: să fii într-o ureche și să te cauți cu lanterna;

Culmea zădărniciei: să cari apă cu ciurul până îți u

Pe-o aripă de vis, în prag de seară,

iubirile trădate se întorc pe rând           

să îmi aducă-n margine de gând   

regrete lungi pe strune de ghitară.

Ajung târziu cu amintiri lăsate

în golful strâmt al unui mic fiord

pe vânturile reci din polul nord,

să

Nu-ți mai irosi o viață ca să faci economie,

Căci de-o năvăli războiul îți ia tot cu lăcomie.

La ce-ți folosește truda când în moft barbar, nedrept,

Pierzi familie, și case? Hai, gândește înțelept!

Dominat de bogăție ignori ruga creștinească,

Și te cr

Am desprins de pe cer floare dalbă de nor,
Și mi-am prins-o în păr, cu agrafă de jad,
Din Edenul pribeag, curg suspine de dor,
Răstignite lasciv, pe crenguțe de brad
.
Am țesut strai domnesc de șuvițe bălaie,
Din a zânelor plete, ce horesc deșucheat

La marginea uitării începe să apară

o umbră nevăzută venită din trecut

cu dorurile toate lăsate într-o gară

în seara fără miză de care m-am temut.

Te așteptam acolo pe-o bancă părăsită

adusă într-o noapte, pe un peron rebel,

cu trenul neuitării, de-o vajni

Un val  supărat la malul mării grăbit vine, 

altul mă urmărește deseori, multe spune

Marea liniștită în zare acum se trezește,

Soarele cu mai multă iubire o încălzește.

Valurile mângâie duioase iar sufletul meu,

pe cer printre valuri un colorat curcubeu

A

Iluzii de-o clipă se nasc și dispar

în vagi amintiri venite deodată

cu vrajă adusă de gândul hoinar

în focul ce încă mocnește pe vatră.

Din flacăra tunsă se scurg pe tavan

mistere ascunse în dansuri astrale,

ajunse târziu dintr-un mitic vulcan

prin hornuri

În miez de noapte

Și dac-aud bătăi în geam,

Și este miez de noapte,

         - dacă știam din timp, fugeam... -

Că-s hoții...numai șapte!

O mână de ajutor

Și dacă ești bolnav cumva,

Și nu te-nduri să mori,

Te-ajută sigur cineva,

Din ”frați” sau din ”surori

Revin în mintea mea, disimulate,

povești pe care le credeam uitate

sub scoarțe prăfuite de albume

păstrate în cotloane fără nume,

la ultimul etaj, urcând pe scară,

într-o mansarda rece si murdară,

unde ajung mai mult pe dibuite

cu gândurile pline de ispite.

Un final de Iunie 2022 aflat sub însemnele temperaturilor în creștere și un debut de Iulie 2022 canicular. Razele soarelui par a fi mai nocive decât de obicei și atât regnul vegetal, cât și cel animal așteaptă apa salvatoare și binefăcătoare. Prin g

Se scurge lumina pe tâmple prelinsă
Din visul albastru în ochi risipit,
Pe umeri tresaltă dorința cuprinsă
De brațele nopții, cu dor toropit.

Pe fruntea-ți senină surâde tăcerea
De taine profunde străpunsă total,
Ne st

Mă doare umbra ce mă ține

când vreau din nou să mă înalț,  

cu gând smerit, în zări senine,

pe geana cerului de smalț.

Nu cred în prevestiri citate,

cu glas abrupt, de careva,

nici în păreri de rău strigate  

în cântecul de cucuvea.

Am doar o simplă prevest

Pe mal de râu mestecenii plângeau,

stând aplecați spre apa-nvolburată,

iar frunzele șoptind îmi aminteau

că ne-am iubit la umbra lor odată.

Și azi mai stau pe malul povârnit

sub crengile cu frunze dantelate,

dar soarele, mergând spre asfințit,

mi-aduce-n gâ

Pădurea cu stejarii seculari

adună sfinte taine peste vreme,

prin inima bătrânilor stejari

curg fermecate râuri cu poeme.

Eu le ascult din nevăzutul rai

ce dăinuie sub bolta siderală,

în falnica pădure să tot stai –

măreață și eternă catedrală !

Po

La marginea nopții întârzie somnul

în gândul rămas lângă ușă stingher

pe franje de karma ce umplu ecranul

cu doruri căzute de-a valma din cer.

Le văd la fereastră venind încărcate

cu dulci amintiri regăsite-n trecut,

ce vor să-mi aducă, pe căi neumblate,

s

E candidă vara asta, ca un prunc când gângurește,

Și-mi întinde mâna caldă să mă salte, zăbovește...

Am alunecat împinsă, printre asprele ogoare,

Și mă mângâie pe creștet, parcă-ntreabă ce mă doare.

Îmi feresc privirea fadă, nu mă plâng ca o copilă,

Deși