Am în suflet ascuns un trandafir,
el ține locul unei mari grădini,
Aerul rece al primăverii îl respir,
numai în amintirea ta mă sprijini
O iubire adevărată este mai curată,
valorează cât un castel mare pustiu,
Îți luminează frumos viața toată,
să îmi asc
Imi pictez sufletul cu multe cuvinte,
de anii plecați îmi aduc mereu aminte,
Stropi de lumină primăvara picură,
la geamul casei o floare albă tremură.
În lăcașul sufletului fac o mică rugăciune,
sufletul meu deseori multe îmi mai spune
Acum orașul este
O petală albă a căzut iar pe prag,
vântul strânge petale albe în toiag,
Zorii varsă peste noi multă lumină,
ferestrele se deschid în grădină.
Plouă, sub un pom mă adăpostesc,
parcă și florile în grădină povestesc,
Ascult triluri frumoase de priv
GUSTÂND NEMĂRGINIREA
„La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu,
şi Dumnezeu era Cuvântul”. (Sfânta Evanghelie dupa Ioan)
Mă-nalț spre tine armonie pură,
din cupa ta să beau adâncul infinit
al veșniciei sacre-a primului venit
ce s-a d
Se rup tăcerile la margine de gânduri
părerile de rău din umbre se desprind
ajung izvoarele în albia din prunduri
când dorurile vin peste uitări doinind.
Iar pacea clipelor rămase fără ceasuri
se scurge-n liniștea decorului umbrit
de fagii care dor
| Gândul, ce-o coti |
| pe-un drumeag pierdut, |
| tainic mă pofti, |
| și-l urmai ciufut. |
|
| Din nimic miji |
| un trecut spiral. |
| Melcul îmi vrăji |
| zborul prin dedal: |
|
| Pe asfalt, schițat, |
| un banal șotron, |
| unde-mi luai distrat |
| karma în balon. |
|
| Smuls cumva, apoi, |
| pe-un colnic gonii. |
| Fr |
palme din sticlă
susțin
podul de aur-
soarele,
abia se mai vede
prin pâclă...
fumigene:
supa-i reîncălzită-
respirația dragonului
roșu
e tot mai aproape
de strada pietonală...
numărând arginții,
iuda
sponsorizează o altă
mișcare progresistă:
vic
Te vreau pe șes
precum grâul ales,
să gustăm amorul
cu chip de fluturași aleși
să rătăcim prin univers deschis
în glasul tău de vis
să rămân un crin special,
când vara zâmbește
vesel în noapte,
un dans feeric
deasupra noastră.
să nu spui că nopţile rămân uitate prin câmpul florii soarelui,
să nu spui că rătăcirile sunt doar pentru a pleca
să nu spui că în aerul respirat nu este parfumul
lăsat cu primul sărut până când...
să nu spui nici până când
să nu ştii decât de flutur
mi-e dor de tine și tu ştii asta
dar nu ştii că adineaori am auzit
cum spui te iubesc
deşi a trecut timp
de când mă îmbrăcai cu o noapte
plină de tine ca o poezie
scrisă cu sange sub piele c-un dor napraznic ascuns
și ca să nu-l uit
amesteci stările tale c
Cerul este senin dar este ger în curte, Ninge dar vântul începe ceva să caute,Flori de chiciură pe a copacilor ramuri,Dar și flori înghețate acum pe geamuri. De ieri multă zăpadă a început să cadă,Fulgi de zăpadă aleargă tare pe stradă,Văd iar…
Citeste mai mult…Astăzi am mers prin zăpadă fericită,Vântul printre ramuri răgușit iar caută,Orașul cu o maramă albă s-a îmbrăcat,Printre fulgii argintii mereui am umblat. Așa este Brăila când ninge foarte tare, Crengile în copacii goi triști trosnesc,Sunt copil…
Citeste mai mult…Iarna pe drum iar veselă bine petrece, Lângă foc este foarte bine și în odaie,Întunericul nopții este acum mai rece Vântul prin zăpadă mai supărat trece. Cade din calendar astăzi o altă foaie, Mai așez un pulover gros iar pe mine, Când focul arde…
Citeste mai mult…Văzduhul pare mereu mai nemărginit, Acum pe Cer stelele toate au adormit, Prin zăpadă este acum liniștea tăcerii, Vin pe stradă mereu fulgii mari ai iernii. Urlă vântul aprig deseori în depărtare,Gradina mea nu mai are nici o culoare, Peste tot…
Citeste mai mult…
-->
Comentarii
Oare am postat-o unde trebuie?
Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!
Vă mulțumesc.
Sănătate!