Blog

O, Doamne, ce grea încercare,

destinul îmi cade pe drum,

doar visul rămâne-n picioare,

ieșind dintre trâmbe de fum.

Devine statuie spartană

hrănită de nouri flămânzi

cu fluvii de dor dintr-o cană

și lacrimi din ochii rotunzi.

Deasupra sub ceruri ovale

stă t

E frig afară dar îmi place să culeg frunze, 

le  așez într-un mare bol, sunt toate treze, 

Vântul aleargă vesel în curte și mai petrece, 

se ascunde printre ramuri, nu vrea să plece. 

Merg încet pe al frunzelor covoare groase, 

și toamna aleargă printre

Îmbrăcat de frunzele toamnei gândul zboară, 

este o zi posomorâtă, frigul mă înconjoară,

Miros toamna, gândurile pleacă mai departe, 

sufletul pictează mult cu emoțiile colorate.

O frunză mă ia de mână și frumos  zâmbește, 

toată gradina mea prea repede

Arinii Dornei, peste ani,

cu amintirile la poartă,

așază dorul sub castani

să cânte pe viola spartă

un cântec fără început,

venit cu umbrele opace,

cândva lăsate în trecut

pe buza zilelor gonace,

cu brumele căzute jos

în nopțile cu lună plină

și ore care vin p

Octombrie pleacă  iar foarte supărat, 

vântul printre ramuri goale s-a încurcat,

Simt cum vremea trece atât de ușor,

știu bine că frunzele niciodată nu  mor.

Acum fac toamnei un frumos legământ 

să ascund printre frunze fiecare cuvânt,

Atinse de brumă și

https://radualinbalaj.wordpress.com/2022/11/01/pilastrii-creatiei-premiul-nobel-2022-despre-schengen-si-socrate-lebada-dormind-pe-lac/

Un final de Octombrie 2022 greu de definit, când mai însorit, când mai înnorat și puțin umed, specific toamnelor lu

Aduce vântul frunze la fereastră,

nori negri se adună peste văi,

se ofilesc garoafele în glastră,

copacii plâng sub brume, tot mai goi,

și-atâtea amintiri revin spre seară,

pe când aprindem focul în salon,

se zbate vântul printre pomi afară,

motanu-şi toarc

Este un apus mai rece, lipsit de culoare, 

pe cerul întunecat un nor supărat apare,

Tremură toamna printre ramurile triste,

îmi plac ale vântului zgomotoase soliste.

Gonește sălbaticul vânt toate frunzele, 

îmi adun acum in sufletul meu visele,

Toamna cân

Arde focu-n sobă, frigul dă năvală

cățărat pe vântul năpustit din munți,

te așezi pe scaun, cu motanu-n poală,

stând la gura sobei, torsul i-l asculți.

Și privești tăcută flacăra urcată  

printre lemne arse peste vechi tăciuni,

iar în hornul sobei parcă-

Liniștea sufletului meu călătorește, 

toamna la geamuri acum povestește, 

Sub ramurile goale anii mei pleacă, 

privesc, vantul printre ramuri se joacă.

Frunzele sunt toate pline de brume, 

strâng mai multe amintiri în albume,

Și vara veștejită rău mult se

Te-am așteptat,
Nu ai venit,
La mine, nu te-ai gândit,
Să mă privești măcar odată,
Să îmi faci inima bogată.

Oare, eu te-am supărat?
De nu ai venit!
Întâlnirea dintre noi,
Va fi răspuns pentru amândoi.

De ce oare nu ai venit ?
La întâlnirea noastră?
M-ai pus pe

În vraja frunzei ruginii

E cantonată-a mea toamnă.

Zăresc mugurii luminii

Ce-mbracă clipa solemnă

Și gândul fără opinii

Ce-mi face trupul de doamnă.

În vraja frunzei ruginii

E cantonată-a mea toamnă

Și eu? Cu puncte sau linii,

Poate acolade, demnă,

Storc il

Ah, cum se-adună anii peste noi,

venind cu amintiri necenzurate! –

privesc prin ceața vremii înapoi,

să-alung departe clipele ratate.

Adesea mă întreb: de ce-am ratat? –

poate ajung să înțeleg mai bine...

Mureau în toamnă zilele senine,

plecai târziu cu-n t

Am în sufletul meu o rază de Soare, 

toamna mă așteaptă pe altă cărare,

Mă uit la cer, cineva mă veghează,

închid ochii dar sunt mereu trează.

Fereastra vieții este deseori deschisă, 

candela credinței este mereu aprinsă,

În suflet iubirea curată este aca

Curgea apusu-n zarea clară,

o clipă-a stat în vârf de fag

ca un arcuș peste vioară

cu ultimele corzi drept prag.

Dar îl trăgea-napoi îndată

o mână de vrăjit scripcar

de tremura pădurea toată

sub geana cerului de jar.

Mai sus în deal, la cetățuie,

trei raze d

Eu cer de la Tatăl meu
Să mă păzească de rău,
Să asculte Ruga mea,
Să-mi Fie alăturea.

Din iubire, sunt făcut,
Și de Tine, sunt crescut,
Tu mă ajuți să gândesc bine,
Să nu fac rău la nimeni,
Să fac doar bine.

Să iubesc ce e frumos,
Frați, familie și

Stau și mă gândesc la tine
Așteptându-te să vii,
Să fim din nou împreună,
Să privim la cer și lună.

Dar ce folos?
Acum sunt singur,
M-am săturat să tot aștept,
Lacrimile să le tot șterg.

Crede-mă, te rog, îți spun,
La pieptul meu, aș vrea să te strâng,
Mereu,

Am cunoscut în lumea asta
O fată, ce-mi va da speranță...
Una mândră-n toată lumea,
Ce inima-mi va vindeca.

O iubesc pân-am să mor
Chiar de e în depărtare... ????
Îi dau o rază de soare,
S-o acopere de ploaie.

Iubesc, să fiu iubit.
Te iubesc numai pe tine,
Sun

Astăzi, toamna se întoarce,
Soarele ne lasă-n pace,
De azi, ploaia se întoarce!
E semnul unei toamne drage.

Frunza galben-aurie,
Pe toate străzile se așează,
Pomii plâng sub cer cu lună.
Parcurgem o toamnă împreună .

Reci
O atmosferă rece, iar învie.
În fieca

E prea târziu să te întorci!
E prea târziu să vii din nou!
Ca să mă rogi,
La mine să te întorci .

Din clipa când eu te-am zărit,
De tine m-am îndrăgostit!
Drept răsplată am primit,
Inima tu mi-ai zdrobit.

E prea tarziu, acuma spun
Să mă întorc din drum,
Pe tin