Blog

Sub nori, miresmele de liliac

Îşi amintesc al primăverii rendez-vous.

Un guguştiuc priveşte lung, spre lac

Şi-şi etalează-n umbră cântecu’.

Când amintiri agită ritmul cardiac,

Fiori mângâie-n taină sufletu’!

Sub nori, miresmele de liliac

Îşi amintesc de-al

Copac bătut de ploaie şi de vânt,

cu frunzele întoarse către stele,

puterea ta venită din pământ

o simt şi-acum în gândurile mele.

Prieten drag, de cînd eram copil,      

mi-ai legănat şi gânduri şi uitare,  

ajuns cândva departe..., în exil,

mi-ai fost ba

Rândurile scrise plâng deseori pe foi, 

Am fost fericiți și zburdalnuci amândoi, 

În sufletul meu câteva pagini răsfoiesc, 

La anii plecați în clepsidră mă gândesc. 

Trec prin timpul meu liniștită pas cu pas  

În urma mea  lacrimile sufletului le las, 

Do

Te caut

Printre lacrimile uscate pe covor,

Prin casa goală răscolită de tristețe.

Gându-mi te strigă,

Te simt,

Însă tăcerea îmbrăcată în mister

Îmi sfâșie sufletul rănit.

Zâmbetul tău, mutat în veșnicie,

Se-ncurcă printre flori, îngeri, lumină.

Oftez

De dor

Mii de petale rup ale vântului cătușe, 

În curte printre flori câteva brândușe, 

De câte ori deschid cufărul cu vise, 

Multe rămân printre rânduri scrise.

Ceasuri multe eu trăiesc în gânduri, 

Trandafirii albi s-au ridicat pe garduri, 

Frumos stau frunzel

As vrea să împletesc raze de stele, 

Și să - mi ascund gândul printre ele

Mi-ai apărări liniștit în vis azi noapte,

Dar știu, sufletul tău este departe.

Când Luna noastră îmi trimite o rază,

În sufletul meu noaptea iar pictează,

Ne-am cunoscut într-o noap

Vreau să scriu la ce m-am gândit, 

fiindcă și ochii au ceva de povestit,

Poate vrei să servești iar un ceai, 

îți aduci aminte ce cu mine vorbeai?

Amintirile sunt toate pline de noi,

Când alergam prin ploaie amândoi,

Te-ai plimbat prin gândurile mele

și m-

In fiecare clipă a vieții mă închin, 

ascund în suflet un trist suspin

Multe amintiri viata ne fură

privesc pe ram, o frunză tremură

Amintirea ta îmi dă multă putere, 

este în inimă  o sfântă mângâiere, 

Am în în inimă și suflet un jurământ, 

nu am uitat n

Pe toata valea pământeană
E sfântă mama care naşte
Hristos se naşte dintr-o rană
Cântaţi creştinilor, e Paşte!

Oricâte i se-ntâmplă lumii
Cel sfânt nu pleacă nicăierea
Din jalea lacrimilor lumii
Mereu se-ntâmplă Învierea.

Pe harta petelor de sânge
Rătă

M-am gândit să scriu iar câteva versuri, 

ascund printre rânduri multe înțelesuri ,

Caut o lacrimă în a sufletului furtună ,

când pe cer stelele aleargă, se adună. 

Încerc să-ți caut sufletul printre stele ,

acolo sunt ascunse gândurile mele, 

A coborât d

Umbra nopții este tot mai aproape, 

Gândul se odihnește printre pleoape, 

Cu pași liniștiți trece încet o adiere, 

Dorm trandafirii printr-o mare tăcere. 

Îmi amintesc mereu ce a fost o dată 

În suflet am o poveste adevărată 

Privesc atentă neliniștile ra

Trec clipe reci..., prin acele de ceas –

nespusele-ntrebări încep să doară,

din câte-au fost, din câte-au mai rămas

pe gânduri se aștern ca o povară.

Răspunsuri n-am găsit până acum,

dar dacă timpul curge doar-nainte

cum de se-ntorc regretele din drum

ca s

Viața este darul lui Dumnezeu pentru noi. Modul în care trăim este darul care noi îl facem lui Dumnezeu. 

Credința creștină este credința bucuriei pentru că îl aducem pe Dumnezeu aproape, prin Mântuitorul nostru Iisus Hristos, care este fiul lui Dumne

Oroarea este şocul acut
Ce eviscerează
Bunul simţ,
Spânzură norii
De grumazul trandafirilor,
Îţi strigă: cască ochii şi urlă!
Dar în tăcere!
Altfel
Îţi suturăm buzele
Cu un zâmbet!
Te tatuǎm cu ceară umbrelor
Ce colcăie
Sub paşii care duc la sala
Unde sufletele î

Plătesc minotaurul

Să agaţe femei frumoase

Când mergem în gangul Căii Lactee,

Vreau să aud naiadele urlând,

Să fiu măcar o dată în ultimul balamuc,

De-o câinească dorinţă

Să-mi ascut toţi caninii

Şi să urlu carismatic la prima stea

Care-mi va cădea în braţe

Ploaia a gonit în cer stelele toate, 

pe drumurile pustii petale căzute 

Prin vămile cerului noroi calatoresc,

printre gândurile nopții mă opresc.

Pe firul ierbii tremător geme furtuna, 

a plecat de la geamul meu  și Luna  

Pe stradă a vântului sălbatică

Fug departe toate stelele pe cer, 

Ascund între ele un mare mister, 

În clepsidră alunecă clipele vieții,

Șterg din suflet urmele tristeții.

Un braț de flori este acum pe masă, 

Ploaia primăverii mă așteaptă acasă 

Îți caut pașii pe aceleași mici poteci,

E

O, cum se duce timpul, lăsând pe piedestale

statuile-nsetate de neuitatul zbor,

pe când din miezul iernii se-apropie agale

o altă primăvară pe-o aripă de dor.

.

Zăpezile flămânde se zbat de-o săptămână

să-și țină ghioceii la sânul dantelat,

la marginea pădu

Odată cu gândul, sosit în tăcere,

un dor rătăcit se întoarce-napoi,

ajunge călare pe unde stinghere    

trimise de cântecul unui cimpoi.

.

Cu umbrele serii, căzute deodată,   

ajunge și visul, din vastul deșert,

cimpoiul își cerne balada brodată

cu note desp