Blog

Stau și mă gândesc la tine
Așteptându-te să vii,
Să fim din nou împreună,
Să privim la cer și lună.

Dar ce folos?
Acum sunt singur,
M-am săturat să tot aștept,
Lacrimile să le tot șterg.

Crede-mă, te rog, îți spun,
La pieptul meu, aș vrea să te strâng,
Mereu,

Am cunoscut în lumea asta
O fată, ce-mi va da speranță...
Una mândră-n toată lumea,
Ce inima-mi va vindeca.

O iubesc pân-am să mor
Chiar de e în depărtare... ????
Îi dau o rază de soare,
S-o acopere de ploaie.

Iubesc, să fiu iubit.
Te iubesc numai pe tine,
Sun

Astăzi, toamna se întoarce,
Soarele ne lasă-n pace,
De azi, ploaia se întoarce!
E semnul unei toamne drage.

Frunza galben-aurie,
Pe toate străzile se așează,
Pomii plâng sub cer cu lună.
Parcurgem o toamnă împreună .

Reci
O atmosferă rece, iar învie.
În fieca

E prea târziu să te întorci!
E prea târziu să vii din nou!
Ca să mă rogi,
La mine să te întorci .

Din clipa când eu te-am zărit,
De tine m-am îndrăgostit!
Drept răsplată am primit,
Inima tu mi-ai zdrobit.

E prea tarziu, acuma spun
Să mă întorc din drum,
Pe tin

Ce am fost cândva?
Și ce sunt acuma?
Eram și eu ca orice om!
Cu putere și speranță,
Însă astăzi sunt
O frunză clătinată-n vânt.

M-am desprins din pom uscat,
Pe pământul umed cad,
Înapoi, nu mă pot întoarce.
Chiar de mie încă îmi place.

Îmi place să fiu bătut

Ascult tăcerea nopții fără stele

din umbra neuitărilor târzii

ce-mi bântuie speranțele rebele

tot așteptând din depărtări să vii.

Pe liniștea întinsă ca o pată 

se prind în horă clipe de regret

venite-n pragul serii deodată

cu amintiri ținute în secret.

Se

Gândul mai repede s-a desfrunzit, 

frigul toamnei în casă m-a gonit,

Frunzele pe drumuri lungi se duc,

vântul este al toamnei un haiduc.

Afară toamna cântă și încet plânge, 

multe frunze în jurul casei strânge,

Se legănă bine vântul într-un dans,

este tare

Ușoare urme din ființa mea,

Blocate în imperfectul – zâmbeam,

Au remodelat un el și o ea

Lângă mușcatele triste din geam.

Lumini și umbre fără de belea

Se-mbracă cu-amintirea ce-o aveam.

Ușoare urme din ființa mea

Blocate în imperfectul – zâmbeam

Ar creio

Aduceţi mai aproape pădurea de foioase,  

când umbrele-nserării ajung la-ntretăieri  

de jurăminte false, pe la răscruci rămase  

la margini de legendă, venind de nicăieri.

Atunci voi înţelege că undeva anume,  

pe-o margine de doruri, fără a şti precis

Orașele se pregătesc de... beznă?!

Trișori, neaveniți se-ncurcă-n idei

Ornate cu minciuni până la greznă.

Acum, pe colțul umbros al agendei,

Mărșăluiește clipa în schimbare

Neputincioasă sau puțin fragilă.

Ăst veac cultivă rugină se pare

Într-u

Ascult foșnetul mai trist al frunzelor, 

atinsă numai de amintirile toamnelor,

Deschid geamul, respir aerul autumnal,

îmi așez pe umeri amintiri dintr-un șal.

Mă învăluie o rază caldă care dispare, 

gasesc pe masă o carte, o mică floare, 

Deșir liniștită

Sunt deseori ziua mai visătoare, 

mă bucură mult o rază de Soare

Strâng alte toamne în tolba vieții,

gonesc din suflet urmele cetii.

Toamna pânza norilor o strânge, 

pe frunte o ramură mică mă atinge,

Când razele mai calde apar pe cer,

și toamnei un zâmbet

E toamnă târzie, un vânt din trecut  

ajunge călare pe-o umbră albastră

lăsată cândva sub un dor convolut

ascuns între florile puse în glastră.

Se lasă-nserarea şi gândul rămâne

departe în zare, sub grele poveri, 

aduse de ceaţa din visuri păgâne,

mai mult

Toamna a adus în suflet iar melancolia, 

acum ploaia rece a gonit toată bucuria, 

Văzduhul se încarcă cu aromele toamnei, 

vântul schimbă repede culorile hainei.

Se aud frumoase armonii printre frunze, 

frigul a gonit din grădină mai multe roze 

Mă atinge

Zile umede ale unui final de Septembrie 2022 în care stropii de ploaie nu deprimă, ci bucură deosebit de mult, și un început asemănător de Octombrie 2022 care ne promite o toamnă generoasă și umiditate în sol pentru culturile de toamnă. Mâhnesc doar

Tot ce fac eu, fac numai din credință, 

mi-a adus în suflet iubire și voință,

Nu mă pierd printre lucruri mărunte,

mângâiere credinței o simt pe frunte.

Când am greșit am cerut mereu iertare, 

am dăruit cu iubire o frumoasă floare,

Numai în credința curat

Tăcerile venite înspre seară

pe-o karma de iubire-ntârziată

mă țin lângă fereastra încărcată

cu gândurile-ntoarse de la gară.

Revin acum mai obosite-acasă

să-mi tulbure răbdarea regăsită

în farmece trimise de-o ursită

pe lungile dileme ce m-apasă.

S-au rup

Tolba plină a toamnei se risipește, 

vântul printre ramuri mă urmărește,

Septembrie atinge iar arcușul viorii,

trec pe cerul mai întunecat cocorii.

Toamna are ochii plini de ploaie, 

este mai răcoare în  a mea odaie, 

Câteva frunze s-au ascuns în geantă, 

Călătoresc mereu printr frunzele căzute, 

gândurile în sufletul meu sunt acum mute,

Vântul dansează frumos din ram în ram,

pe masă din  curte nuci și multe gurtui am.

Printre rânduri scrise toamna o întâlnesc, 

deschid ferestra larg și pe geam privesc,

Pe

Spre țări străine păsări călătoare

la început de toamnă trec în zbor,

le însoțesc până departe-n zare

cu ochii-ntinși pe-o aripă de dor.

De cum dispar, deodată se arată

păreri de rău de care m-am temut,

pe-o margine de umbră-ntârziată,

cu amintiri venite d