poezie (550)
O poezie ca un fluviu învolburat de gingașe bulboane
cu valuri înspăimântătoare de tăcere
cu firmament unde faci nudism în fiecare poezie
prăjindu-te la stele negru ocazional
scoțând din minți simultan dragostea și moartea
hai că ți-am făcut-o și de data
PLECARE IMINENTĂ, Poem expresionist-oniric de Corneliu Neagu
.
O punte nevăzută mă duce peste vreme
să regăsesc uitarea, în timp nedefinit,
când dorurile mute încearcă să mă cheme
la vechile hotare, pe unde ne-am iubit.
Dar căile uitării sunt tot mai încur
Se-adună roua, devenită brume,
pe frunzele căzute din castani,
iar timpul reîntors depune ani
pe raftul cugetărilor postume.
.
Desprind din ele retrăiri uitate,
le readuc prin veacul legendar
să regăsesc în visul meu hoinar
parfumul amintirilor păstrate
prin
Destine sfărmate-n bucăți
roșul pur sau impur
niște absurdități
murdărite de sânge nevinovat
libertate egalitate fraternitate
îngerii sau dracii conduc lumea
Doamne vine primăvara degeaba
ce roșie-i iarba
și
ce verde era odată
Costel Zăgan, FLORI(I)LE POEZIEI
De la nimic la gigant
Costel Zăgan, Universuri paralele
O lună Februarie 2024 deosebit de îngăduitoare în ceea ce privesc gradele din termometre, remarcată și de către meteorol
la Dragobete
doar femei de zăpadă
în vis de gheață
Costel Zăgan
cu fața
spre Dumnezeu
nu
pierzi
nimic
Costel Zăgan
Am toamna-n buzunare
îi duc frunzele pe limbă
scriu poeme dac-o doare
în tăcere cine-o schimbă
COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE
Mă tulbură și-acum privirea ta
venind din amintirile pierdute
pe marginile unui ciob de stea
din haosul cu forme nevăzute.
.
Și cugetu-mi devine tot mai greu,
sub umbrele din karma ta bizară
ce-ajung pe căile de vis mereu
să-mi tulbure tăcerea către seară.
.
Nopțile de toamnă vin pe o cărare
rătăcită-n visul dintr-un gând uitat
printre jertfe false din chemări bizare
răscolite-n vară de un vechi păcat.
.
Se aud adesea-n vorbe născocite
de amante-ntoarse, fără pașaport,
să ajungă-n taină, pe cărări feri
M-am născut
pe
drumul
dintre
Ringhilești
și
Albești
tata
ar fi vrut
să fiu
ca Tudor
mama
s-a mulțumit
cu Vladimirescu
eu
ca
orice
nenăscut
scânceam
între
popor
și
tagma
jefuitorilor
României
restu-i
istorie
Costel Zăgan, Ode gingașe
Mai este un risc poezia
azi
când
lumea riscă
doar
pentru
pâinea cea de toate zilele
fii serios domnule
și
poezia trece prin stomacul cititorilor
mai bine
vomită-ți deziluziile
în
postume
restu-i
cireașa
de
pe
colivă
Costel Zăgan, Poeme polițiste
Pe gânduri se aștern, disimulate,
povești pe care le credeam uitate
sub scoarțe prăfuite de albume
păstrate în cotloane fără nume,
la ultimul etaj, urcând pe scară,
într-o mansarda rece și murdară,
unde ajung mai mult pe dibuite
cu mintea încărcată de ispit
Cartea mă smulge din raft
cartea mă smulge din viață
eu pentru carte mă zbat
cartea să fiu mă învață
Costel Zăgan, Axiomele lui Don Quijote
Adună plopii crengile-n fereastră
cu frunzele întoarse-n asfințit,
pe masă plâng garoafele în glastră
văzând că te aștept dar n-ai venit.
,
Și somnul mă încearcă dintr-odată,
aș vrea să dorm dar încă te aștept,
din colțul său, părând numai o pată,
motanu-și
Capriciile iernii
Cerul este senin dar este ger în curte, Ninge dar vântul începe ceva să caute,Flori de chiciură pe a copacilor ramuri,Dar și flori înghețate acum pe geamuri. De ieri multă zăpadă a început să cadă,Fulgi de zăpadă aleargă tare pe stradă,Văd iar…
Citeste mai mult…Ninge în Brăila
Astăzi am mers prin zăpadă fericită,Vântul printre ramuri răgușit iar caută,Orașul cu o maramă albă s-a îmbrăcat,Printre fulgii argintii mereui am umblat. Așa este Brăila când ninge foarte tare, Crengile în copacii goi triști trosnesc,Sunt copil…
Citeste mai mult…Într-o iarnă
Iarna pe drum iar veselă bine petrece, Lângă foc este foarte bine și în odaie,Întunericul nopții este acum mai rece Vântul prin zăpadă mai supărat trece. Cade din calendar astăzi o altă foaie, Mai așez un pulover gros iar pe mine, Când focul arde…
Citeste mai mult…Frigul
Văzduhul pare mereu mai nemărginit, Acum pe Cer stelele toate au adormit, Prin zăpadă este acum liniștea tăcerii, Vin pe stradă mereu fulgii mari ai iernii. Urlă vântul aprig deseori în depărtare,Gradina mea nu mai are nici o culoare, Peste tot…
Citeste mai mult…
Comentarii
Oare am postat-o unde trebuie?
Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!
Vă mulțumesc.
Sănătate!