Din cupa rugăciunii mi s-a prelins tăcerea,
Suspin de gânduri frânte se prăbușește-n gol,
Sub ceru-avid de raze sucombă adierea
Zefirului iubirii-n abisul benevol.
Un înger de Lumină-mi zâmbește doar în vise,
Prin pletele-i de lavă – un întuneric mut.
Pe-a nopții strapontină, himerele-mi nescrise
Își leagănă mătasea cernită-n absolut.
Spre valea fericirii mi-e calea pustiită,
Căci piscul rațiunii-l asced arareori,
Popasul dintre clipe în soarta cea pripită
Brodează întomnarea-n șiragul meu de sori.
Mi-s patimile-amurguri pe bolta sângerie,
Speranțele-mi cad, slove, pe frunți de pergament,
În deux-pièce-ul morții aproape că par vie,
La zidu-amărăciunii am spus ades: „Prezent”!
-->
Comentarii
Vă mulțumesc, domnule Mihail Toma! :-) Cu prietenie,
Am închis ADBLOK-ul doar de dragul tău, și doar pentru a putea exprima sincerele mele feicitări.
Vă mulțumesc din inimă, dragi prieteni, pentru prezență, lectură, aprecieri și/sau voturile de încredere: Sora Ilzi-Aurora, Nicoleta Mija, Ioan Friciu, Veronica Carjeu, Mihai Arsene, Aurelia AlbAtros, Silvia Giurgiu, Emilia Popescu Rusu! Vă îmbrățișez cu drag!
Frumos, felicitari!
Poemul mustește de metafore! Felicitări!
Frumos!
Foarte frumos! Felicitari!