Blog

Iarna cu potcoave argintii de gheaţă
Plânge după colţuri cânt de despărţire,
Şuieră-n tăişuri vântul alb subţire
Soarele-şi ascunde razele în ceaţă.

Lacrimi plumburii varsă un nor sarcastic
Păsări să-nfioare din grăbite triluri,
Care joacă farse ierni

Vraja nopţii cade în aerul aprins
O aripă de catifea pe vis scrobit,
Hoţul fericirii scăpat mereu neprins
Nici nu ştiu să fi înţeles cât ne-am iubit.

Mistere încopciate, file rupte
Scrise subţire cu peniţa iubirii,
În aşteptare zbor clipele abrupte

Cât de mult rabdă timpul malurile
prin care se scurge egal,
cât de mult rabdă viaţa vremurile
prin care se stinge inegal,
este o întrebare cu două răspunsuri paralele,
care se vor întâlni atunci când vor fi pe o linie,
o linie a absenţei, dintr-o lum

Prin lacrimile norilor, se strecoară curcubeul
Ca o pană de păun arcuită peste munte,
Soarele a rămas pe partea opusă
Să umezească cu raze teii înfloriţi,
Chiar şi păsările s-au oprit din triluri
Să inaugureze sfânta împlinire
A visului rămas printr

Va veni o vreme când păsări nevăzute
Vor rosti discursuri pentru limpezirea tăcerii,
Gândurile vor dormi în leagăn de salcie,
Pentru că nebunii, fug în scoica lumii
De câinii pământului.

Abia atunci voi gusta în mărul soarelui
Dulceaţa din vârsta ierb

Nu mai vin
ninsorile luminii,
pe care le sărutam
pe un ochi de geam,
în aşteptarea ta
dureroasă
şi lungă,
ca un vis neîmplinit.
Am remuşcări
de fată bătrână
în dimineaţa
de florii.

Nu mai vine luna
să-mi spună
la fereastră,
mă duc în gradină
şi o

Reînnoieşte-mă doamne-n iubire
Prin rugăciune îmi primeşte gândul,
Minunea ta sa-mi mângâie-n privire
Putere de cuvânt în ani de-a rândul.

Cu rodu-nţelepciunii mă cuprinde
Credinţa-mi fie casă de ajutor,
Lumina învierii mi-o aprinde
Şi îngerii să-ţ

Ne cheamă iubirea ucisă devreme,
Ne înfăşoară pustiul tăcerii adânci,
Să fim doi străini ajunşi la extreme
Cu sufletul împietrit în genune de stânci.

Ne plânge sărutul, vremea se pierde
Se furişează imaginile-n lucruri,
Se frâng amintiri în cascade de

Foşnirea mea
În sufletul tău
Alunecă usor
În fiecare zi,
Gasindu-te înmiresmată
De dorinţe,
Înfaşurată după copacul
Trupului meu
Înflorit,
De căldura
Suavelor
Mângâieri

De iubire.

Ne împreunăm,
Buzele noastre
Simt dăruirea
Atât de necesar

Păduri în armonia trăirilor depline
Suspină o primăvară în zilele de paşti,
Ne vor înfăşura mătăsuri şi popline
Stropite în bucuria din care-o să renaşti.

E fericirea nudă pe care vrei să o simţi
Ca pe-o minune în trup neîntâmplată încă,
Când nu se

Caut gânduri alese
Să le răstorn
Peste sufletul tău
Ca un măr înflorit.
Şi-i voi pune aripi,
Să urce la Dumnezeu
Odată cu îngerii
Somnului.

Mă vei recunoaşte
Sau mă voi topi,
În lumina
Ochilor tăi
Înrouraţi,
Ca florile răsăritului
Care-şi biruie som

Ospăţ ţin norii de rugină
Cu sâmburi înfloriţi în lut,
Pământu-n partea sa virgină
Rămâne prins în absolut.

Îmi urcă seva-n trup, solemn,
Vărsând în ochiul meu lichid
Raşina dulce a unui lemn
De porţi cu care mă deschid.

Apoi grăbit prin timp s-apuc,
Î

Ca o văduvă convinsă
Ai desţelenit suflete
Când umblai prin gări neştiute,
Mi-am împărtăşit gândurile
Cu vise sfâşiate de nerăbdare.
Le-ai fulgerat cu ochii tăi marini
Cristale de lumină,
Până ce curcubeul
Cu culori furate
Din zâmbetul tău,
A aluneca

Am mai găsit o floare, floarea cea mai rară
Iubindu-te pe tine clădesc din lut o casă,
Acum eşti doar un fruct din care o să răsară
Cuvintele tăcerii flămânde lângă masă.

Am mai gasit o luntre prin sânge să vâslesc
Ori poate nesfarşitul durerii să-l s

Nu mi-e sete dar mi-e foame
După pieptul tău cu poame,
Nu-mi eşti parteneră-n horă
Nici la mama nu-i duc noră.

Doar presat de sânge o clipă
Îţi frâng ţipătu-n aripă,
Tu să-mi vii pe calea întorsă
Ca într-o mănăstire arsă.

Nu aş plânge, o să sufăr
Pulbe

A rămas
savoarea
sărutului timid
de la prima întâlnire.

Vârsta urcă
în trupul meu tânăr,
pe scări de mătase
neştiute
de anotimpuri,
scăldate în dorinţele
fluturilor albi.

Am vrut
să revii repede,
dar aşteptarea
s-a interpus,
zidind aerul
cu şoapte
pe c

Mă înfior
la trecerea stelelor
peste casa bunicii,
adormită
întru domnul,
pe o muchie
din dealul viei.

Ochii minţii o văd
frumoasă şi blândă,
într-o icoană
pictată pe sticlă
colorată.

Mă cobor în trecut,
şi în căuşul palmei
se aşeaza îngerii,
care o du

Lasă-mi iubito copacii, aripi răsfrânte
La marginea lumii, pe ţărmuri albe de somn,
În coame de drum, urme îngheţate împlânte,
Lacrima iubirii rănite, cu sceptrul de domn.

Pagina gândului încăpută-n cuvinte
Serafic cânte-n frunză la turnuri mirate,
Ad

şerpii aruncă punţi peste ape
în palate de cleştar cresc şobolani
florile câmpului plâng ursuze
lumea lor e vitregă nebună
oamenii nepăsători cad în umbră
sărbătorile astrale se înmulţesc
vuetul pământului nu se aude
zgomotul se transformă în cântec

Un stimul scurt
încinge sângele
pornit
în căutarea inimii.

Curgerea vremii
se amână
cu clipele bucuriei
aprinse,
în imagini
abia percepute.
În sâmburele nopţii,
luna
şi-a pierdut coroana
în teiul înflorit
al vecinului
din camera alăturată
visului.

O st