Blog

Stăm pe terasa amintirii noastre,

înserarea revarsă o rază de lumină,

au înflorit în grădină toți trandafirii,

doar o lacrimă ascunsă, este străină,

încet ziua își pierde urma de lumină.

Stăm pe terasa amintirii noastre,

adieri suave ne inundă privirile,

c

          Jocuri de cuvinte - Meniu de Crăciun

          (postarea precedentă)

          Moto: „Crăciunul nu este o perioadă, nici un sezon, ci o stare de spirit. Adevăratul spirit al Crăciunului înseamnă să preţuieşti pacea şi bunăvoinţa, să oferi,

Dintr-o creangă de măr dulceagă

Am făcut o sorcoviță

Și plec la urat pribeagă

Lunecând pe uliță.

Neaua mă mângâie rece

Pe obrazul înghețat

Anul vechi acuma trece,

Dar eu nu am „abdicat”.

Sorcoviță, sorcoviță

Mută-mi gândul în cuvânt

Pătrunde în odăiță

Dăruind

Anul nou priveşte spre una din porţile
timpului pe care acesta i-o arată indiferent
cu privirea ţintită în zarea-ndepărtată ce nu
spune nimic şi nu arată decât un cer
nestatornic ce ascunde misterele Universului
de unde Viaţa şi Moartea vin şi pleacă
fie

Am făcut pariu cu mine de atâtea ori pe drum
și-am văzut cum clipa arde și mi se transformă-n scrum,
Visele de fericire se îmbină cu tristeți...
Binele mi se-mpletește cu uitare. Am săgeți
în priviri și în suflare ce străpurg în zori și-n vânt
printre pân

„Zeița” din oglindă

Se privea baba-n oglindă:
-- Arăt fain; mai am vreme de trăit.
Cine ce are cu mine ?
Mai am timp și de iubit...

Mereu da cu Fond de Ten
S-ascundă ridurile dese,
Să aibă fața-mbujorată
Ca miss pirandele alese.

Visa la vremile din urmă

ninge încet iubite

nostalgic

e frig, omătul e pur.

ninge pe cheiul pustiu,

frigul îmi invadează sufletul

miroase a iarnă,

mai ninge, iubite, pe noi

e noapte, ninge şi ninge.

ninge încet iubite

nostalgic

diafan covor de puritate.

paşii tăi aud depărtarea,
la g

Tuturor un an nou binecuvântat! Fie-vă muza mereu aproape, sufletul deschis și plin de lumină, să aveți sănătate și inima bună întotdeauna, să fiți bucuroși și mai ales nu încetați să zâmbiți!
La mulți ani!

ne-am încropit casă într-un vârf de munte

în ultima zi a anului

acolo nu-ți poți face decât o casă pe temelii de piatră

neacoperită

deasupra ei așezi cerul

ziua primești înăuntru Soarele

noaptea Luna și stelele

ploaia și frigul nu ne mai sperie

ne strângem î

A fost sfânta sărbătoare de Crăciun
şi-acum anul îşi strânge în desagă
ultimele zile îngrijorându-se să nu uite vreuna
şi anul ce-a ajuns la uşa vieţii noastre
îi strigă să nu mai fie aşa grijuliu că oricum
timpul nu-i va da răgaz să uite nimic
iar el îi r

Atunci când poezia îşi deschide aripile spre cer cu o anvergură impresionantă, distanţa dintre inimă şi cuvânt devine insignifiantă. Acestea se împletesc într-o ţesătură magică, învelind sufletul sfărâmat şi vindecându-l sau, cel puţin, uşurându-i po

        (postarea precedentă)

Jocuri de cuvinte – Sărutul

        Moto: „Pentru că nu în ureche mi-ai şoptit, ci în inimă. Nu buzele mi le-ai sărutat, ci sufletul” (citat clasic din Judy Garland).

        Facem ce facem și foarte des dăm un sărut r

Pe șina roasă de-a trenului oftat,

Orbit de minutele deșănțate,

Mă-ntreb, argumentat, de ce-am ezitat?

Răspunsul, adormit în trei erate,

Se lasă așteptat pe-un trist peron.

De ce soluțiile-s cenzurate?

Sunt om onest, nicidecum un fanfaron

Ce-și caută în b

NINGE CA O RĂSPLĂTIRE

Ninge ca o răsplătire, peste vechea-mi urbe,
Cerul s-a deschis și fulgii se încing în sârbe,
Copacii iar s-au preschimbat în dalbe jerbe,
Și orașul s-a împodobit cu dantele superbe.

O nouă iarnă a invadat meleagurile moldave,

Flori de gheață

Când Soarele privește din chindie,
apar nori grei și albi, care, purtați pe aripi de vânt,
se descarcă de grindină peste sat.

Asfaltul fierbinte transpiră răceala în eterul din spuze;
pomii se frâng, cad sclavi în genunchi
ca orice făpt

În umbra anului ce trece

Micuțul an tace și-așteaptă.

Noi ne-mbătăm cu apă rece

Cum spune-o vorbă înțeleaptă.

Printre colinde și cântece

Gândim c-am mai urcat o treaptă -

În umbra anului ce trece

Micuțul an tace și-așteaptă.

Privim clipele intrinsece

În noa

Oamenii au nevoie de minciuni atunci când se raportează la viețile lor sau ale altora. Spus într-un limbaj mascat cu poezia accepțiunii gratuite, oamenii vor magie fără a crede neapărat în ea. Adică, vor minciună. Speranța împlinirii unei magii march

A doua zi de Crăciun, cam pe la prânz, am rămas fără țigări. Studiez, critic, portofelul: tristețe și pe acolo și-atunci îmi zic că nimic nu este mai revigorant, mai de bon ton decât o plimbare prin aerul curat, mirosind a sărbătoare, până la bancoma

Am auzit eu moșmondeli pe la ușă, dar am zis că-i vre-un motan de-al meu într-o stare mai anguasată. Mă uit la ceas: trecut de opt seara, copii cu colindul s-or fi retras demult pe la case... Apoi mă străfulgeră o presimțire. Aprind lumina pe hol, de