Blog

Duc durerile pe malul unui nesfârșit ocean,

Le scufund ca pe păgâne și-n străfunduri, pe-un alean,

Le pun rădăcini în piatra ce-a căzut zidindu-mi frica,

Și pe umeri ușurați îmi duc pacea și…nimica…

Cerul răstignit de veacuri se agită ca-n venin,

Se-nspă

Am mijit ochii trupului în lumea asta
când prima rază a reușit să-mi zgârie retina.
Ochii sufletului i-am deschis mult mai târziu...
Luam, la început de viață, totul de bun
deoarece nu vedeam nuanța dulceagă a pervertirii.
Cu cât am înaintat pe cărare

Închid ochii și parcă văd
căderea mea abruptă
îmbrățișez țărâna pătată
pe alocuri cu vreo două fire
de iarbă palidă evadată din
arsoarea razelor ce pocnesc
ca biciul din toate părțile
viața cu picătura ei de fericire
bolile care zgrârâie îndelungat și apăs

          (geografie lingvistică)

          (postarea precedentă)

          Moto: „Dumnezeu ți-a dăruit 86.400 de secunde azi. Ai folosit vreuna pentru a spune multumesc?” (William A. Ward)

          Mulțumesc

          Despre familia de cuvinte a lu

Pe aleea timpului se așează, clipa fericirii

Într-o liniște desăvârșită a înserării

O floare albă vibrează în vânt

Iar luna pe cer încearcă să apară

Privesc mirată în tăcere

Așteptând stele să răsară

Pe bolta aprinsă de fiori

Să lumineze drumul, împânzit de

Un bărbat nu are nevoie doar de iubire
prea multă sau prea puțină dragoste îl poate ucide
dragostea trebuie să fie undeva la mijloc
în primul rând, are nevoie de un loc în care să se poată întoarce
de o femeie pentru a face dragoste
(La urma urmei,

Pe drumul de întoarcere din capitală, Diana răsfoia dosarul primit în copie de la medicul cu care se întâlnise. Îi răsuna și acum în urechi mărturisirea lui că i se păruse suspect modul tranșant și expeditiv cu care Leanța reculase la ultimul apel te

Până să mă trezesc
am dormitat pe aripi de fantasme.
Mi-am pus capul pe perna de nori
și am avut lumea așternută la picioare.
Am crezut că o voi moșteni,
dar viața m-a trezit brutal, fără menajamente.
Ascuțișul sabiei de zile
a tăiat în carnea mea până la s

tomnatic zbor,

frunze uscate,

ceață învăluie pădurea.

în vechiul parc,

o bancă părăsită,

printre crengile dezgolite.

e noapte, plouă,

tăcerea-i deplină,

vântul adânc respiră,

supărat printre frunze aleargă,

pe la geamul casei,

trece grăbit ca o umbră.

tomnatic z

E atât de multă singurătate în noi
Doar poezia este locul în care te regăsesc
Când cauți cărarea către casă,
Iar soarele luminează chipul
Mă întorc mirată în timp
Pe pajistea plină cu maci, în zori
În foșnetul de iarbă
Și cântec de privighetori
Scriu o slovă

Eu văd raiul ca pe-o liniște deplină
în care să mă scald
ca într-o mare.
Poate tu ai alt concept pentru rai.
Poate vezi fluturi, flori,
poate pândești fiecare nor ca să surprinzi câte un înger.
Eu cred că îngerii ne veghează
și se crucesc de cât de proști p

      (postarea precedentă)

      Moto: „Ardealul, Ardealul, Ardealul ne cheamă/ Nădejdea e numai la noi/ Sărută-ți copile părinții și frații/ Și-apoi să mergem la război” (strofa a doua din cântecul „Treceți, batalioane române, Carpații!”, citiți

Ce pot să dau la schimb să gust a ta iubire
Mi-amanetez chiar viața de-ar fi o izbăvire
Sunt o femeie simplă, cu-o carte nejucată
Ce stau la masa vieții și-aștept soarta să-mpartă.

De-aș scrie despre cer i-accept nemărginirea
Și despre mare scriu, o m

Să ai riduri pe frunte nu este o-ntâmplare.
Sunt urme de viață, frânturi de înălțare,
de rugi spuse în taină în colțuri de odaie.
Pe frunte se zărește trăirea. Ce văpaie!...
Să ai riduri pe frunte când a trecut furtuna
nu este o-ntâmplare. Ai biruit minci

 Te lăsa carburatorul, no problem, aveai toate sârmulițele pentru desfundat jigloare, se ancrasa vreo bujie - se rezolva de îndată, căci erai dotat cu tubulară și glașpapir, sărea vre-un furtun- luai o sârmă din gard și treaba era rezolvată.

  Amu, ai

am emigrat şi-azi noapte

pe tărâmuri fără constrângeri

voind să-mi vindec realitatea de-aici

tot uitându-mă în urmă

unde alergau sfidătorii

invidioşii

aroganţii

m-a rănit tristeţea

şi neputinţa de a face în jur

grădini cu nemuritoare

am emigrat de-atâtea ori