Blog

Stelele dansează

În ochii tăi,

În valsul fermecător

Al vieții.

Le privesc goliciunea,

Strălucirea adâncă

Și rece.

Le privesc nevinovatul joc

Cu inima pitită

În adâncul sufletului.

În tăcerea GRAVĂ

Ce s-a așezat între noi,

Doar pașii lor cristalini

Se aud din eco

M-am împiedicat de-un gând
Ce-mi încurca firele vieții,
Am luat povețele pe rând
Așa cum îndemnau poeții.

Mi-am luat condeiul fermecat
Ce picură pe foi nimicul,
Ce-mi macină neîncetat
La poarta nemuririi timpul.

Cu tine-n gând am rătăcit
Pe foaia albă, p

Asemeni unui fluture uriaș, Amneris zbura peste întinderea orbitor de albă, dezorientată și pierdută. Oricât scruta cu privirea obosită imensitatea fără formă și conținut în care se scufunda ...sau se ridica... cine ar fi putut spune cu exactitate, n

 Fulgi veseli de nea

pe pletele iubitei-

iarnă frumoasă

*****

Dans de îngerași

sub colindele noastre-

Crăciun fericit

*****

Stai goală la geam

privind dansul fulgilor-

în așteptare

***** 

Sub bradul falnic

două forme drăguțe-

fesele zânei

*****

Fulgi în văzduh-

Învață-mă viață iertarea,
Adună-mi din cale uitarea,
Ascultă-mi versul nescris,
Mă poartă pe aripi de vis.
Citește-mi povești de copil
Îngână-mi un cântec în tril
M-alintă cu buzele-ți reci
Să nu-ndrăznești să pleci.

Sunt un amalgam de sentimente, o rețetă a unui cofetar ce nu folosește zahărul, sunt o contradicție, o incertitudine. Sunt și nu sunt. Îngerul meu păzitor și-a atins o aripă de flacăra lunii, iar eu am căzut secerată pe golul pământ. Cu sufletul amar

Mă îmbrac în veșnicie, timpul curgând grăbit peste trupul încărcat de păcat. Îngeri plutesc în eter îmbrăcând lumina din jurul eu-lui meu obraznic. Visul își țese pânza de borangic al închipuirii. Sunete mute își trimit ecoul către inima glazurată î

Povestea iernii o ascult la gura sobei, urmărind pe pereți lumina pe care focul o împărtășește cu dărnicie. E un joc fascinant care încântă orice privire, e un joc al iubirii ce îmbracă sufletul. Lemnele își spun ultimul basm înainte de transformarea

Deseori gândul pleacă departe,

Urmăresc în tăcere iar valurile,

Marea schimbă mereu tonurile,

Pe masă un ceai și două tarte.

Răsfoiesc atentă toate scrisorile,

Pe frunte doar două mici cute,

Urmăresc umbrele nopții tăcute,

Ninge,aleargă în noapte valurile.

Mai știi...

pe vremea când eram copii
vântul era vrăjitor; dădea nume caraghioase copacilor,
nu asculta de nici o bunică,
nu tremura înaintea nimănui de frică,
era mai tot timpul singurel, nimeni nu se juca cu el.
Pe atunci,

toate ierburile îl aveau pe

  iarnă orfică

(la 169 de ani de la naşterea lui  Mihai Eminescu)

cu mantia-albă,

îmbrumată,

 coboară Orfeu

 peste plai,

el este pruncul

Limbii Române

şi se numeşte

 Eminescu Mihai.

e iarnă pe dealuri

 moldave,

 zăpezi mari

 cad în Ipoteşti,

acum se naşte

  Emin

prin penița tăcută de poet
am fost purtat spre vise
cascada minții-a curs cochet
în rime simple și precise
am făurit acea minune
ce-a-nobilat hârtia
cuvinte ce au vrut s-adune
pe fila vieții... poezia
prin penița tăcută de poet
am lăcrimat spre seară

Vladimir Nichita / Australia.
9/01/2019

cânt din fluierul ieșirii pe stradă
când timpul se joacă cu mine
un fel de-aiurită paradă
cu imagini de rău și de bine 
cânt pe harpa gândurilor mele
când aud zgomote de neînțeles
vibrații de râsete și suspine
la care am un ultim acces
cânt

Ne pleacă poeţii în moarte
nu mai pot sta se dau deoparte
lăsându-ne bir versurile
strâng în tăcere rândurile.

Din începutul sfârşitului
lacrima din vârful dorului
se agaţă de-o amintire
care veşnic va da de ştire

Că odată au fost poeţii
amici foarte buni cu

„Luceafărul” este una dintre cele mai celebre poezii ale lui Mihai Eminescu, începută încă din 1873, dar scrisă și finisată de-a lungul multor ani până la publicarea sa în aprilie 1883 în Almanahul societății studențești România Jună din Viena... htt

Eu simt cum iarna asta mă pândește

Să îmi ucidă astăzi trandafirul

Și crivăț să mă sufle, nu zefirul,

Să merg pe lac să prind la copcă pește.

Când vine vremea și se uscă firul,

Lucirea soarelui încet pălește

Și ritmul vieții parcă-ncetinește,

Iar gânduril

Pentru anul care vine
La mulți ani, mulți ani cu bine!

Se-aprinde anul nou ca o făclie.
Speranțele pe vechea temelie
Contur să prindă, să rodească
Și-n noul an să se-mplinească.
Să aveți parte numai de iubire,
De multă sănătate, fericire.
Fie ce clipă tot un