Blog

Împărtășesc visele neîmplinite

Trandafirului din grădinița mea.

O adiere de vânt îmi răspunde

Să-l las în pace, să-mi văd de viața mea.

Nu pot să cred că vântul

Cu puterea sa mistuitoare

Dorind să domine pământul

S-ar interpune între un om și-o floare.

Int

lucește pe apă o rază de soare,

tălăzuiesc valurile liniștite la mal,

printre nori roșiatici plin de flăcări,

cântecul amurgului pe lira-i cerească,

marea-n amurg pare mai agitată,

alunecă printre valuri lumina blândă.

sunetul tainic printre albe aripi,

ple

 100 de ani de poezie metafizică, picturi si poezii  
                                cu  Giorgio de Chirico, Carlo Carrà

 Acum circa 100 ani câțiva artiști italieni pun bazele artei metafizice, un stil de pictură dezvoltat de artiștii italieni Giorg

Întâlnirile mele cu diminețile  iernii

mă entuziasmează la nebunie

așa sunt eu

mă bucură primul fulg de zăpadă sfios

care mi se topește pe tâmplă

ador răsuflarea tăioasă a vântului

țurțurii de pe streșina casei

albul zăpezii și a fumului de la țevile de eșa

E noapte târzie şi somnul apune
în cumpăna gândului încă hoinar
prin gări neștiute cu trenuri nebune
pe care, mâhnit, le aştept în zadar.

Rămase cândva pe o linie moartă,
când iarna sosea târziu către seară,
lăsat-au amante, bătute de soartă,
să plân

Ieri, în mai multe articole, vizitatorul a fost diferit descris ca având șase picioare, opt picioare sau „o aglomerare nechibzuită de apendice zvârcolitoare, zdrobitoare, incapabil de a fi numărate”. Numărul corect de picioare este de opt.

În titlul d

Dragă Kitty religia salvează lumea

Atât Punct Sau două puncte fieca

re cu lumea sa Aici este problema

esențială Lumea mea Lumea ta Lu

mea lui Simțul de proprietate distru

ge vieți Însă nu poți pune totul la co

mun de pildă sufletul copilăria dure

rea Da oam

lângă o ramură cu frunze înroșite,

clipele plecate se scutură pe drum,

printre brazi verzi ploaia suspină,

curg în pădure picături foșnitoare,

plâng multe zile ramurile desfrunzite,

în bolta cerului tristă, tremurătoare,

un murmur, un bucium strigă tare.

am

 Ești „unică” în zborul tău „albastru”
 Aripi de aer te cuprind -
 Ce vise nesfârșite azi întind
 În sufletu-mi mereu sihastru.
 
 Ești „Pasărea” pe care o pretind
 Sau chiar „Metaforă” de unic Astru,
 Într-un Sonet ce nu-i „dezas

Chiar dacă

Ramul plânge după soare,

Chiar dacă

Valul sărută țărmul până-l doare,

Chiar dacă

Stânca tremură după verdeață,

Chiar dacă

Pământul se trezește-n dimineață,

Eu te aștept

Pentru a-ți spune clar:

Nu-i înțelept

De noi să fugi hoinar...

Chiar dacă

Sufletul

Mi-e sufletul rob în căuș de magnolii,

Iar inima zace în grota-ispită –

Iubirea-fecioară cu chip de-Afrodită;

Se stinge Infernul subit, din orgolii.

În tigva tristeții secat-a-nnoptarea,

Își plimbă lumina privirea-i placidă,

Crestează bujori pe simțirea-m

Și uite, așa trecură doi ani, timp în care Diana își abandonă mama în lumea viciată pe care bătrâna și-o construise; doi ani de sumbre reflexii asupra duplicității cu care Leanța se făcea un pericol tot mai mare pentru sine. Doi ani în care Leanța nu

În fiecare clipă ard pe-un rug
și nu mă mistui.
Vântul îi poartă flacăra
când spre pisc, când spre mare.
Trăirea îmi fierbe și gândul îmi urlă.
În acele momente mă aseamăn cu lupul
de la care am învățat
că urlatul la lună aduce a taină.
Noaptea se fu

          La un moment dat se satură omul! Obosește. Și cade, și căzând, alunecă într-un neant al său, neștiut și nevăzut de nimeni! Și vrea să plângă, și plânge, până când lacrimile nu mai vor să curgă pe panta obrazului. De ce oare? Pentru că și el

prin tihna salcâmilor înlăcrimați,

în zori lumina se revarsă,

frunze gonite de vântul pribeag,

boarea foșnește într-o dimineață,

tăcută și tristă este a noastră bancă.

salcâmii de frunze s-au scuturat,

în liniștea unei zile mai senine,

se leagănă o frunză

O poveste de viață dramatică, atingând adesea culmile tragicului, o percepție intensă a durerii, frustrării și neputinței absolute, trăită într-o tăcere grea, impusă de consecințele devastatoare ale unei boli incurabile, care a anihilat, una câte una

De domiciliul meu m-am plictisit

Și caut o agenție imobiliară

Spre a-mi oferi un loc mai dichisit

Și cu piscină, și cu scară interioară.

Timpul fuge și sunt nerăbdătoare

Să-mi schimb actualul habitat

Merg și la alte agenții imobiliare,

Dar visu-mi ori e sc

       Jocuri de cuvinte – octombrie

       (geografie lingvistico-artistică)

vezi și:

(https://webdidacticanova.blogspot.com/2019/10/jocuri-de-cuvinte-octombrie.html)

       (postarea precedentă)

       Octombrie

       Moto: „Octombrie-a lăsat pe deal