Blog

Nevastă-mea avea un dulap cu valoare sentimentală, făcut manual de bunicul ei, care a murit în al doilea război mondial, și pe care l-am tot cărat după noi pentru că a fost o perioadă din viața mea pre când am schimbat garnizoanele în ritm de una la

Tot ce-ai făcut sau vei face

      Ți se pare inutil.

Ai vrea să faci doar ce-ți place

      Dar constați că-i dificil.

Cu resemnare, mergi înainte

     Ursuz și tăcut.

La ce-ai greșit ia aminte

     Chiar dacă nu-i plăcut...

Cuvântu-ți fuge, cu gândul împ

În urma unui coșmar, Leanța fu incapabilă să se miște mai bine de două ore. Diana se trezise și, mergând spre bucătărie ca să își prepare cafeaua, trecu prin dormitorul mamei sale. Leanța zăcea în pat, nemișcată, abia respirând și ținând privirile fi

învățasem până mai ieri să-mi reprezint lumea

abstract

după niște contururi neregulate

desenate în negru pe-o hartă

fiecare contur ascundea un loc cu o notă distinctă

asociată cu denumiri de fluvii, de munți, de imperii

de drumuri ale mătăsii

de orașe

despre

Cap.24

Rezumat cap. 23

Cei doi părăsesc pentru scurt timp muntele, Agnisia, pentru a răspunde citației organelor de anchetă în cazul Hociung, George Apostol, pentru achiziționarera ultimelor lucruri necesare dării în exploatare a hexagonului. Totul de

Ne strânge lacrima în pantoful rupt.

Sufletul ni s-a uscat într-o iarnă,

Când nepăsarea a-nceput să cearnă

Peste dovleacul înghețat sau corupt.

Schimbarea murdărește ca o goarnă

Care aleargă pe un teren abrupt,

Jocul e dur și poate s-a-ntrerupt       

Căci

De-aș putea să mă retrag

În cătunul vechi și drag,

Plin de basme și părinți

Care-mbătrânesc cuminți,

În căsuța lor oftând,

Și în dor prelung, scluptând…

M-aș retrage că mi-e dor

De toți spinii din picior,

Și de pomi, de julituri,

De șopron, de sărituri,

Și d

Sub fantasme înflorite într-un falnic univers,

Am țesut din nestemate o atavică Lactee,

Cu apusuri erodate de un astru nou, imers –

Un șirag de lampioane pe-o cromatică alee.

Printre ploi înmiresmate, am plantat vechi rugăciuni,

Le-am hrănit cu aforisme

Voi închiria o vară pentru zborurile mele,

Și de voi cădea stângace și voi pierde din nivele,

O să plâng când ciocârlia va cânta înălțător,

Să-mi acopere din vaiet, din icnit răsunător.

Și când tace-naripata, tac și eu de rușinată,

Și mă rog la toți stej

Sandi

Mă numesc Alexandra, dar mi se spune Sandi, prin asemănare cu personajul din desenele animate ale copilăriei. Am 18 ani şi, încă, nu am scăpat de acest diminutiv.

Am şi un frate mai mare, Sergiu, de doi ani absolvent de facultate, acum şomer.

Loc

toamna zugrăvește crângul,

glasuri obosite în văzduh,

pe banca noastră mere roșii,

un soare rătăcit dispare,

se ascunde amurgul în ceață.

frunzele-mi mângâie pantofii,

prin harfa ramurilor tremură vântul,

un măr mai roșu mi-ai dăruit,

picură ploaia pe ramur

Anna Frank știe unde-i România

Are acolo cel puțin un prieten Prizo

nieri ai libertății toți împărtășim ace

eași soartă Din diferite pricini Eu de

pildă cred că toamna-i cea mai frumoasă

prințesă Și-am început să caut frunze pen

tru colecția mea Frunza în

− Creierul meu nu funcționează corect.

Felicia fusese proiectată pentru a fi secretară. Desigur, o secretară eficientă și frumoasă, dar fără a-și mai provoca sexual șeful așa cum, îndeobște, se întâmplă cu una în carne și oase. Aceasta fusese comanda

Lasă-mi soarele să strălucească,
nu veni cu nori pe lângă el,
Lasă-mi florile să înflorească,
nu-ți face din veștejire țel.
Lasă-mi câmpul să mă mai încânte,
la povești mai stai aici, cu noi.
Râul lasă-l ca să îmi mai cânte,
nu umple maidanul de noro

Mai aud și astăzi dulcea ta chemare

revenind prin vreme ca un lung ecou

cu-nveliș de umbre din cireșe-amare

mai demult uitate într-un bibelou.

Îmi aduce-n cuget nerostiri pierdute

printre slove scrise într-un vast poem

îngropat în ziduri de străvechi redu

Dragă Kitty uneori mă îndepărtez

și de mine și de lume Ca și cum nu

s-ar fi întâmplat nimic Și totul pare

nemaipomenit de frumos Războiul

nu mai există Iar noi suntem liberi

Parc-am fi în rai Însă nu e cel mai

frumos loc de pe pământ Și toată

lumea e ferici

 de vrei să fim prieteni... „suferință''
 dă-mi doar ceva să te iubesc -
 aș zice chiar și-o bună referință
 cu care să te-mpodobesc...
 
 nu te numesc un pom de iarnă
 căci nu ai verde și nu ai ceva,
 din dragostea fierbinte de Părinte
 

luna ne însoțește curioasă,

pe strada de timp pietruită,

răsar flori mici colorate,

la pieptul tău se odihnește,

printre pleoapele obosite un gând.

mai adie încet în aer vântul,

luna luminează frumos strada,

ascult vuietul mării în scoică,

acoperiți de ale

Câte vieți au trecut

de la moartea

Lui Dumnezeu

Domnule Nietzsche

Îți priește sau nu

gustul posterității

Ai avea chef să mori

pentru

supraomul contemporan

Ori

te-ai obișnuit

cu moartea-n doi

Tu și Dumnezeu

Costel Zăgan

 În a nopților „chemare”
 Chipul tău e minunat,
 Când al tău trup neîntinat
 Zbateri nesfârșite are.
 
 Sunt poet ce e mânat
 De pasiuni „amețitoare” -
 Și metafore pe care
 Pentru tine-am adunat.
 
 Tu ești Muza vieții mele
 Venită din lumi