Blog

viața-i o trecere
peste o apă curgătoare;
între maluri, 
să nu spui niciodată: 
"acum, pot să dorm 
liniștit."

/liniștea- 
în scăldătoarea Vitezda,
ca o umbră a fericirii.../



fericirea 
dospește în amor. 
bonul de dragoste pe zi 
e gratuit- 
pisi

Ziua  prinde muguri fragili

de pulpa nopţii într-o acoladă,

mască palidă, luna

istovită de nesomn,

adună visul,

aprinde păsările focului.

Setea de tine se varsă,

în trupul moleşit de blandă ispită,

şoapte, arabescuri vibrante

ard umbrele somnului

îmbujorate d

Stresul!
de Dandu Briel

Dacă vorbim de stres trebuie să avem în vedere, în primul rând că suntem oameni și avem nevoie de activitate permanentă. Cine se oprește se pregătește de moarte. Poate sună cam trist dar acesta este adevărul. 
De-a lungul vieții

Călătorii geodezice, Austria - Armata austro-ungară (5-3)

(postarea precedentă)

Moto: „Sunt de trei ori un străin: în Austria, ca venind din Boemia, în Germania, ca fiind austriac, în lume, ca evreu. Pretutindeni un intrus, nicăieri binevenit.” (cita

Gata! S-a impus prerogativa!

Cad urechi la margine de șanț,
Ascultând cum fredonează diva
Ultimul și nostimul bilanț.

Dinozauri răsăriți din colțuri
Neștiute-n enciclopedii
Mai legiferează paradoxuri,
Să se rătăcească în hârtii.

Elefantul molcom se distinge
Ș

Călătorii geodezice, Austria – generalul Alexandru Guran (5-2)

 (un adevărat intelectual)

(postarea precedentă)

Moto: „Războaiele vin şi trec, soldaţii mei rămân pentru totdeauna.” (citat celebru din Tupac Shakur)

Austria a dat Germaniei un pictor d

Călătorii geodezice, Austria – Forțele armate austriece (5.1)

(postarea precedentă)

Moto: „Nu-l întreba despre bătălie pe comandantul armatei învinse.” (proverbe japoneze)

Urmând cursuri la Universitatea Tehnică din Viena în 1991 (stații grafice și

Manole se ridică pe cupolă
Ca umbra lui Apollo-n Pantheon;
Înconjurat de-o tristă auroră,
Vorbește către preasinistrul domn:

— Visezi acum ca-ntreaga omenire
Să creadă că ai vrut să faci un bine
Sacrificând femei în mânăstire –
De ce nu te-ai sacrificat pe

În sfânta seară de Crăciun,

E ger  mare, drumul troienit.

În sfânta seară de Ajun,

Stă un brad frumos împodobit,

În sfânta seară de Crăciun,

Se aud colindele printre troiene,

În sfânta seară de Ajun,

În casa ta este cald și bine.

În sfânta seară de Crăciun

Un contrapunct se zbate prin smochine

Uitând, pentru moment, de a sa cale.

Ar face, de-ar putea, doar lucruri fine.

Pașii-i frământă plodul în spirale,

Ștearsa cetate parcă-i dărâmată

De vuietul intens al vocii sale.

Identitatea i-a fost decodată,

Bufonul

TIPARNIȚA NOPȚII

Hălăduiesc, aproape zilnic,
prin parcul cu statui,
mă strecor, fără țintă, 
pe aleile cu arborii de argint
care-și leagănă povestea.
Dar peste ramurile vegheate
șuieră vântul îndoielii, 
sfărâmă născocirea,
rodul gândurilor încolțite
pe pereți

Spirit liliputan, Leanța oscila între infatuare și patetism cu eschivele ei rapide, dovedind o lipsă totală de caracter și simț al penibilului. Toate aceste trăsături convergeau, totuși, de minune în relația cu fratele Costea, între ei clădindu-se o

Cutremurat de-o sumbră presimțire,

Manole prinde gardul de nuiele,

Se-nalță să cuprindă în privire

Câmpia depărtată, printre schele.

În zorii dulci și reci ai dimineții,

Parfum de flori se risipește-n vânt,

Natura cântă imnul tinereții

Și mare sărbătoare-i

O cană de lapte și puțină mere de albine. Mă uit pe geam și parcă ar trebuie să-i scriu lui Moș Crăciun, care poate așteaptă.
"Mai mai ții minte? Sunt eu Nicol! Iartă-mă că nu ți-am mai scris de atâta amar de vreme…Am uitat să mă mai bucur de lucruri

Au început minţile să coclească
de-atâta gând cum să batjocorească
fără rost, doar aşa, din plictiseală
se apucă oamenii de vrăjeală.

Promit cu marea, sarea şi cu cerul
până când ţi se rătăceşte flerul
dacă le dai prea multă atenţie,
scăpând din vedere vreo

Zidarii sapă gropi de temelie,

Manole trage sfori peste ruine,

Iar toți fac funii din răchită vie

Și scripeții încep să îi anine.

Peste ruine, cărămizi gigante

Încep să se așeze rând pe rând

Și temelii lucesc ca diamante

Pe fața înnegritului Pământ.

Înfrigur

Lângă ziduri de cetate, 
peste pietre sfărâmate,
pe sub razele de lună, 
pe sub norii ce se-adună
stau doar eu și-mi ies din fire....
Nu există nemurire?
Peste iarbă sau zăpadă,
mai las gândul ca să cadă.
Totu-i vechi, dar se inundă
când lumina cade-n undă.
Am