Blog

ne întrepărtundem viețile tixiiți în cutii de chibrituri

în acele abominabile blocuri ceaușiste

moștenite din tată în fiu

și devenim încet-încet niște oameni din plastilină

modelați după zgomote

un fel de comis- voiajori antropofili

gen Gregor Samsa

gravit

Mi-am vârât într-o zi gândul 
într-o colivie aurită, 
crezând că nu o să mai zburde
pe meleaguri de dor,
dar acesta a zbughit-o printre zăbrele.
Nu-l ține încătușat nici ziua,
nici noaptea,
nici ploaia,
ci zboară pe aripi de vânt
spre nemărginire.
Mi

 Povestiri macabre în literatura lui Gabriel Garcia Márquez  

GARCÍA MÁRQUEZ IN HIS HOME IN MEXICO IN 2003. PHOTO: INDIRA RESTREPO.

Scrie soarta pe toate frunțile
de dinainte de-a se naște omul
despre ce va trăi sau ce i se
va-ntâmpla că cică oricât ar fugi
el de ea dacă-i scris așa va fi!

Și sunt scrise multe și mă-ntreb
unde-or avea loc atâtea scrieri
că unele frunți sunt mici și teși

Cap.20

.

Rezumat cap.19

George Apostol se apucă de amenajarea interiorului noii construcții, începând cu prelucrarea lemnului. Gândise placarea pereților cu profile din lemn, îmbinate nut și feder, lucru anevoios de realizat cu dotarea precară pe care o

Adun prea multă răutate... 
O iau dintre oameni
și mi-o ascund
în străfunduri de suflet.
Vântul mi-o alungă,
dar ea, asemeni unui bumerang,
ajunge să mă lovească în față.
Rugul cuvintelor curate
încă nu s-a mistuit,
dar suflul răutății îmi face iar cu ochiul.

Cățelușa Lola

Cățelușa noastră Lola,
care nu bea coca cola,
e frumoasă și cuminte
sufletul ei nu te minte!

Cu blănița de mătasă
Lola e foarte haioasă,
țopăie și sare-ntruna
latră când răsare luna!

Pe toți ne prinde în horă
pe cei micuți îi adoră,
e ghe

Sfântul grai românesc

Sfântul nostru grai românesc
plămădit din pâine dulce,
este vorba ce-o rostesc
toți urmașii lui Neculce.

Limba noastră literară
de voi poeți preaslăvită
este dulce sau amară,
când, cu lacrimi e rostită.

În vatră de sat cântată
pe l

De un timp desenez sacrificii,
Adieri de vânt
Care se strecoară prin rănile spațiului
Și seacă sufletul pământului.

Desenez o mână de femeie
Care atârnă palidă și fără vlagă
Peste rama unui tablou închipuit.
Desenez Cleopatre, Madone,
Borgii, Semira

TREC ORELE
(Corneliu Neagu, 19.08.2019)

Trec orele grăbite prin acele de ceas,
minutele agile prind orele din urmă,
secunda între ace, rămasă fără glas,
adună speriată o clipă ce se curmă.
Se simte neuitarea, ajunsă din trecut
cu vântul care-aduce,

M-am născut unde ai vrut tu Doamne,
mi-ai dat spiritul, darul tău cel mai de preț,
cu el îmi croiesc destinul și-mi aleg destinația,
depășind toate barierele timpului și spațiului.
Umilită de viață, iubirea își caută drumul,
neștiind unde-i este gar

de obicei, trăiesc fără ochii pe ceas

mă mulțumesc să privesc din când în când Soarele

am împărțit cerul în două

încercând să despart diminețile de amezi și de nopți

de constelații

să-mi fac o idee despre timp

în rest n-am nicio legătură cu acesta

el își v

− Tovarășa profesoară, ce este... gravitația?

− Gravitația, Vasilică, este atracția reciprocă a două corpuri.

− Ne cunoaștem din vedere, câte clipe efemere...

− Ce bâigui tu, acolo, Vasilică?

− Aaa, nimic tovarășa profesoară, da’ n-ați ascultat melodia l

Am deschis ochii trupului
când razele dimineții mi-au luminat fereastra,
dar ochii sufletului nu i-am închis nicicând.
Am deschis ochii trupului
și mi-am frecat pleoapele cu palma
ca să-mi dau seama că ziua nu e doar un vis
din care nu mai ies.
Lumina m-a c

Pădure, draga mea pădure, mi-ai îndulcit copilăria

Cu fragi, afine și cu mure, care îmi umpleau pălăria,

Cu ciripit de păsărele, în ramul verde și umbros

Și veverițele rebele, umblând în sus, apoi în jos

În căutarea de alune și ghindă rumenă gustoasă,

El

Fără bani, n-ai… fani

Marea este liniștită,

Doar Costel e agitat

Și nisipu-i ca o plită…

– Of, cardul iar mi-a expirat!

Șerpoaice… expirate

Umbra s-a-ntețit cu blonde,

Doar mămăițele-s la soare

Și zâmbesc ca anaconde

Când se-aruncă goale-n mare.

Cuceriri n

glasul unui vers 
la malul mării, 
spre a liniști depărtările... 
împresurat de orga de fulgere, 
priveghi la 
renașterea sufletului. 

neînflorit, 
copacul vorbește prin 
străluciri de stele
un bob zăbavă 
pentru a-ntoarce spre înțelepciune 
gânduri

Nici nu ştii cât dor

cuvintele tale

din prea puţinul

pe care-l avem

în lumea cu drumuri

deschise

spre zborul pescăruşilor

primăvara este acolo...

printre fulgii ce cad

în albul zilei

mergem pe valul vieţii

unde furtunile dispar

bucuriile ne învelesc

în file de p