După ce forma a fost rostită și ritualul s-a închis în sine, rămâne un spațiu care nu mai cere cuvinte, dar le acceptă. Nu ca explicație, ci ca „ecou”. Acest spațiu nu e

e aproape ultimul frig al lui februarie pielea-mi aburește aproape de pielea ta iar sub tremurul palid al nopții jarul ascuns respiră len

Celelalte Ritmuri ale Lumii

Există un moment, la finalul oricărui drum lung, în care pașii încetinesc nu din oboseală, ci din conștiința faptului că fi

vals lent (cybersonet DLVII)

te strâng încet și pașii ni se-mbină

o rotire înceată ce ne duce spre uitare

iar pielea ta respiră cald deplină

ca o ninsoare moale

Clara se trezește încet, fără ruptură

ultimul frig (cybersonet DLVI)

e aproape ultimul frig al lui februarie pielea-mi aburește aproape de pielea ta iar sub tremurul palid al nopții jarul ascuns respiră lent

Sonetul într-un vers nu apare ca o simplă reducere formală, ci ca o „recalibrare a intensității”. El nu comprimă sonetul clasic; îl „conde

un alfabet twist (cybersonet DLV)

lumina se desface-n umbre reci fragile

iar tu rotindu-ți trupul pari un felinar

arunci în noapte semne stranii volatile

și-un

După ce am scris ultimul sonet într-un vers, nu am simțit încheierea. Nu a existat acel gest clar, satis

Mirela nu grăbește nimic. Dimineața e pent

ritual lent (cybersonet DLIV)

în februarie lumină joasă ne învelește ca un altar ascuns iar respirația ta devine incantație caldă pe pielea mea și arderea de jar blândă

dans persan (cybersonet DLIII)

în arcuri vechi de foc se naște iar

ecoul zeilor ce dorm sub piatră

iar dansul crește-n tremurul stelar

aprins de spada unui zeu î

Bogdan își poartă corpul cu atenție î

piele scrisă (cybersonet DLII)

pielea scrisă ca pagină delicată primește litere tăcute ale șoaptelor noastre iar respirațiile se întrepătrund aproape în lumina interiorulu

swing jucăuş (cybersonet DLI)

plutim ușor ca două frunze-n seară

cu pașii dulci ce-și caută ecoul

iar aerul ne poartă lin spre o visare rară

unde lumina-și strân

Irina trăiește trezirea prin gesturi mici. E

ultimul frig (cybersonet DXL)

e aproape ultimul frig al lui februarie pielea-mi aburește aproape de pielea ta iar sub tremurul palid al nopții jarul ascuns respiră lent

un puls streetdance (cybersonet DXLIX)

lumina sare-n noi ca o scânteie

iar trupul tău dansează-n ritm tăiat

prin aer trece-o febră ce mă descheie

să-mi prindă sâ

Daniel simte dimineața ca pe o expan

ritual lent (cybersonet DXLVIII)

în februarie lumină joasă ne învelește ca un altar ascuns iar respirația ta devine incantație caldă pe pielea mea și arderea de jar blân