Există

 o clipă care mă pândește

cântărindu-mi destinul,

creierul

 inima dezgolite de iluzii

să le întoarcă în piatră

și dacă,  mai rămâne ceva,

quantum satis,

până când cocoșii unui alt răsărit

desferecă obloane

și toți morții refugiați în mine

 încetează să

   măceșe coapte -

lumina din tufișuri

   aprinsă toamna

Jocuri de cuvinte – de la gură la muie

(pamflet)

(postarea precedentă)

De la gură la muie

Moto: „ Pentru mine, limba română e distanţa dintre inimă şi umbra ei, care se numeşte suflet.” Fănuș Neagu

        Citiți AICI, deoarece Cronopedia mi-a refuzat

După ani am căutat

Locul tainic de la râu,

Lângă micul lan de grâu,

Unde-ntâi ne-am sărutat.

Amintiri de neuitat,

Nu poți să le ții în frâu…

După ani am căutat

Locul tainic de la râu.

Totul am găsit schimbat,

Adia un vânt molâu,

Iarba-naltă pân’ la brâu

În z

Așează-te frunză

pe umărul golaș al toamnei

până când

secunda înserării îți va face loc

în dulcea casă a nemuririi.

Trezește-te piatră

și lasă-n urmă

visul întunecat al pantofului cu potcoave ruginite.

Pășește spre niciunde

și ignoră

ferestrele de la subsolul

În vers eu îți scriu,

Suntem două jumătăți,

Te iubesc, îți spun.

Câteva lacrimi cad acum pe iarbă,

Toamna acoperă cu frunze pădurea,

Plouă, se întunecă repede și zarea.

Altele se unesc într-o mică salbă.

Ochii obosiți își schimb și ei culoarea,

Peste zi vremea repede se schimbă,

Amintiri păstrez în a sufletului tolbă.

S

Când pe călcâiul toamnei ponosite,

Frunza-și donează ultima suflare,

Livada noastră-i plină de ispite.

Sub mărul trist dorm vreo trei exemplare

De fructe zgribulite și ridate,

Cele din pom așteapt-o... tabulare.

Un vânt rebel, cu șoapte degradate,

Face pr

RONDEL ÎN PRAG

Mama a ieșit în prag

Să mă soarbă din priviri,

Revedea copilul drag

Ce s-a -ntors din rătăciri.

E căzută-n amintiri

Ce în vise o atrag.

Mama a ieșit în prag

Să mă soarbă din priviri.

Din al anilor șirag

A făcut mărturisiri,

Cum îmi da doar cea

Pe același drum,

Printre salcâmi de mână,

Și un cald sărut.

Când drumul meu spre fericire
este prea scurt sau prea pietros
văd clipele... O ispitire
mă împresoară dureros.
Când drumul meu spre fericire
are doar gropi și e pustiu
îmi amintesc acea trăire
care mă face să mai scriu.
Când drumul meu spre fericire
trece pe

Adieri calde de toamnă în septembrie,

Covor mare plin de frunze mai  ruginite,

Toamna așează pe cap căciula brumărie,

Vin peste noi ploile toamnei reci, cernite,

Privesc pe cer, pleacă păsările călătoare,

Triste sunt toate crizantemele, de frig rănite.

M

când teii se întomnau

Toamna vine un fel de tristețe,

Un gol străbătut de dorințe imprecise,

Un fel de cădere a gândurilor în gol,

Alunecare din idee-n lucruri,

Cerul se scutură de frunze, de lacrimi,

Luna cade în haos baletând printre stele,

Se așează pe

Îmi plimb bocancul prin porțelan;

Gândul, puțin șifonat, zbiară.

Mai tai puțin acum din elan

Alung rapid clipa amară.

Să mă prefac să sunt un golan?

În existența mea sumară

Îmi plimb bocancul prin porțelan;

Gândul, puțin șifonat, zbiară.

Nu vreau să mai gâ

Bob de grâu cuprins în spic
Pe un pai crescut în lan
Nu te lupți cu vremea-n van,
Ci te porți după tipic.

Îngeri vin, în cor îţi cântă.
Îţi sărută mâna sfântă.
Şterge-ţi lacrimi, nu ofta
Maică, azi, de ziua ta.
Flori de crini îţi dăruiesc
Semn că paşii tăi iubesc;
Paşi mărunţi şi omeneşti
Te-au purtat, pură cum eşti,
Înspre acele lumi cereşti
Cu smerenie

Era trecut de cinci dimineața, când cele două tinere s-au dus la culcare. Anca în câteva minute a adormit, dusă. Puțin înainte de ora 10 a trezit-o tonul ridicat al vocilor care se auzeau în altă cameră. În primul moment al trezirii privea mirată în

Galbene frunze ne acoperă picioarele,

Mergem fericiți printre ele iubite de mână,

A plecat mai departe de noi soarele.

Aș fi vrut mult ca vara să mai rămână,

Norii argintii plâng tare la fereastră,

Este mai rece și plouă de o săptămână.

Este cald și atât

Anei

Trecut-au unșpe' ani jumate
De când noi doi ne-am cunoscut;
Sunt unșpe' ierni, aproape-o viață...
Habar nu am când au trecut.

Pe boltă, luna opalină
Îmi face somnul agitat;
Habar nu am de ce-mi curg lacrimi
Și nici de ce sunt transpirat...

Se-arată

M-aș furișa în umbra silabei

Etalându-mi mesajul discret

Mulțumind, cu drag, clipei

Organizată elegant într-un sonet.

Reduc comunicarea la un cuvânt:

Iubire! Și focul mânat de vânt

Așterne literele într-al meu gând.

Sortez apoi imagini vizuale

Legate pe ret