Blog

Iubite

Iubite, eu visez să-mi dăruieşti iubire;

Iubirea s-o purtăm cu-o floare la ureche,

În inimi să-i sculptăm o veşnică trăire

Şi-n spiritele-nalte ce-au devenit pereche.

Iubite, să mă naşti din inimă o dată,

Iubirea să ne poarte peste zi în asfinţit,

Steaua mea

Mă gândesc la tine ziua, uneori şi noaptea-n vis,

Te iubesc iubitul meu, azi mai mult şi mai precis,

Vreau sărutări să îţi dau şi în noapte să urcăm,

Vreau în braţe să îţi stau şi-n vorbe să ne-ncurcăm.

Plec, mă duc să ating timpul, peste anc

Iubite domn

Eu nu mă duc nici noaptea la culcare

Şi mor în ziuă de atât şi-atât nesomn,

Îi caut vieţii într-una în buzunare

Ca să găsesc iubirea, iubitului meu domn.

Vreau să împart cu el întreaga viaţă

Şi luna cerului în semiluni să-i dau,

În universuri

Am desenat un gând

Am desenat un gând pe cerul vieţii tale,

Pe-o coală de hârtie, un nor mai risipit,

Printre altare zborul văzut din catedrale

Și-n cumpănă de lună tot dorul ce-am simțit.

Căzute nopţi de vară, le-am ridicat în soare

Și-am desenat un gân

Esenţă de parfum

Te voi privi prin gândul fericirii,

Pe umerii iubirii sfinte voi privi,

Pe viaţa fără moarte şi morminte,

Pe chipuri din altar. Pe jurăminte.

Şi pentru câte-mi poartă firea,

Te voi privi la fel ca pân’ acum,

Pentru că astăzi ne trăim iubi

Captivă

Între viaţă şi moarte,

Trasez cântând hotare,

Lumini şi umbre-ndoliate

În parcuri  solitare.

Păcatul moştenit,

Îl strâng de gât o clipă

Dar vântul infinit

Îi rupe o aripă.

Ecou-ntre adâncuri

Și-a furat repetarea,

A adormit în gânduri

Şi-a luat pradă v

Între visare şi blestem

Inund pământul cu iubire

Pe străzile înguste, pietruite

Să se reverse peste mine

Un cerc al vieţii nevenite.

Întind de coardă un noroc,

Afară cade promoroacă,

Strada îngustă scoate foc

Sub talpa dorului mă joacă.

Se-ntinde ceaţă pes

Viaţa e o poezie

Viaţa e o poezie,

Este plâns,e bucurie,

Este lacrimă de dor

Pe-al ei desfăşurător.

Viaţa e o poezie,

Este cânt, e nostalgie,

Este-n practică fior,

Este înger călător.

Viaţa e o poezie,

Este freamăt, gelozie,

E cuvânt fermecător,

Este vântul t

Lupta

În lupta-n care sunt, viaţa îmi e părinte,

Mă clatină în vânt, mă duce înainte

Şi râd cu ea şi plâng şi-ades mă întristez

Apoi îmi las speranţa în gând să te visez.

Calea singurătăţii ar vrea să mă seducă,

Dânsa mă ia de o mână cu-o aripă m-apucă,

F

O rugă-mplinită

Azi dorm iar clipa mea și vreau

Castelul de nisip să se destrame

Mai salt o rugă de-unde stau;

Cer somnu-n piept să se răstoarne.

În visul ăsta cerul e cu noi,

Iubirea se arată-n chip văzut !

Suntem acasă, afară nu sunt ploi,

Nici rouă pest

Miros din catedrală

Simţeam miros din catedrală de flori de iasomie,

Vedeam o haină pastorală și-aveam gânduri o mie.

Cu ochii măsurăm toţi sfinţii trecuţi prin calendare,

De ziua lor cinsteam părinţii plecaţi din lumea mare.

În inimă focul ardea,  arde

Îndrăzneala

Încet, uşor, pe negândite

Îmi pierd ideile, mă rătăcesc,

Pridvorul minţii mi-e fierbinte

Şi-mi dă semnal că te iubesc.

Străbat prin trup stări ostenite,

Trecute aprig… milenar,

Mi se opresc uşor în minte

Și le simt tumultul amar.

Dormeam prin pat

Tu să nu uiţi

Tu să nu uiţi că noaptea-i de cleştar

Că-i anotimp cu gustul meu de miere,

Trecută prin tăcerea esenţei de stejar,

Rupând imagini ce stau bariere.

E locul repetent cu înţelesuri multe,

Purtând pe umeri goi podoaba purităţii.

Peste altare mut

Iubirea ta, sunt eu

Iubite-a venit toamna, amurgul e lăsat,

Fructele-s coapte şi frunza s-a uscat,

În parcuri bate vântul, ne unduie amorul,

E toamnă iar, iubirea și-a secat izvorul.

Cu dragoste curată la fel ca prima oară,

Clepsidra s-a întors şi-n toam

Eterna visare

Visez fluturi  zburând în marea nebuloasă,

Visez că toată viaţa am să rămân frumoasă.

Visez cum zbor în gând şi pier în amintiri,

Visez că te găsesc în cântec şi-n priviri.

În visul din fereastră văd  fluturii în zbor,

În visul regăsirii eu

Aş fi vrut să vii
pe aripi de furtună,
că tu bine ştii,
că eşti muză bună.
Aş fi vrut să fii
aici lângă mine,
ca să mă susţii
cum ştii tu mai bine,
în al meu demers
de-a căuta idei
şi al le pune-n vers,
chiar fără condei.
Muza e departe,
furtuna mi-a adus,
doar un

                                                              Primăvară, mamă și moarte

de Florin T. Roman

                          Motto: „Primăvară care-ai fost,/ Nu veni, n-ai niciun rost,/  

                                      Poţi să pleci, su

De dincolo de ieri, dorul s-a pornit în căutări de copilărie. I-a pregătit

o dulceaţă, să o servească dacă o găseşte. Doar, pe mine, m-a lăsat să

mă dor cu anii trecuţi peste zare şi nu-nţeleg cum de m-a luat cu frig în

căldura de afară…

Întorc capul

s

În lan erau toți uniformi.

Ici colo unii diferiți,

Erau considerați diformi,

Priviți de sus, disprețuiți.

Dar a venit și vremea ta.

O! Ce frumos ai înflorit!

Iar lanul te invidia,

Mulți te bârfeau! Eu te-am iubit...

În ”lanul” lumii ești un mac

Cu roșul-n s

Să numeşti iubirea, puritate,
la masa ei tot timpu’-s flămând,
aştept vinul cu sânge de mire.

Apoi îmbrăţişez cuvântul mărturisit
cu miros de trandafiri albi,
totul se-ntâmplă ca-ntr-o scriere
cu litere ce ard în focul nesfârşit.

În fiecare anotimp îmi