Blog

Lăstuni şi alte păsări zburătoare

planează-n cerc primăvăratic;

clipind din pleoape roşii de jaratic

scrutează înălţimi ameţitoare.

E soarele mai pal şi mai tomnatic,

dar cu razele-i scânteietoare

aruncă unda lui mângâietoare

peste zboru-nalt şi acrobati

Arcuri cu bolţi pictate de îngeri
într-un zăcământ de iubire

în timp ce ochii caută o fantă
prin care universul se scurge-n sine
prin cercuri cu o gravitaţie ciudată.

Se ridică apele-n fântânile nopţii
şi filtrează prin întuneric lumina,
nuferi de stel

Mai am de căutat ceea ce-mi aparține
oricît de departe s-ar afla,
de învins tîrziul străzilor cu nume
de cărți din care am citit o vreme,
de scris pe cer cuvinte prevestitoare
după legea prea lentă a uitării,
Mai am de trăit viața mereu egală cu sine

Gândeam, credeam, ştiam că doar

mintea are gânduri

şi

sufletul dorinţi şi vise.

Nu-nţelegeam de ce mă furnică lutul, trupul cu cap, mâini şi picioare.

N-avea loc deajuns să alerge, să zboare, să se joace cu stelele-n zi şi cu norii din noapte. Era aşeza

Îi pun în lapte dulce amarul
spaima care otrăveşte firea,
în căuşul mâinilor strâng durerea
o trec prin inelul care subţiază comete.

Degetele ard în flacăra care scrie
verbele luminii pe portative de sunete,
respiră cântecul dimineţii.

Cu inima poţi ating

O să mă uiţi...
pe cumpăna oglinzii
întinsă-n catafalc
sub ochi de gheaţă,
amar de suflet
plâns de tihna grinzii,
sorbind din roua
iernii fără viaţă.

,,TOATE DRUMURILE DUC LA ROMA'' - O mie de drumuri vor duce intotdeauna oamenii la Roma!

Cum scapi clarobscurul sub penel
vezi pe chip în trecere amarul,
sufletul cum înoată prin gesturi.

Lumina risipeşte-n întuneric un fel de raze difuze
starea vicleană de ascundere ce nu-i de ascuns.

Din umbre petele muşcă puţin contrast
de se umplu ca u

Invitație la eveniment

BOOKFEST – Bucuresti – Vineri 3 Iunie

16:00 ASOCIAŢIA SCRIITORILOR ISRAELIENI DE LIMBĂ ROMÂNĂ
Lansare de cărți home-made, coproducții România-Israel:
Ceai cu Adala, Zen Absolut, de Cristina Stefan și Adrian Grauenfels. Moderator: A

Tăcerea îşi (a)pune tăcerea să se tacă. S-a diluat

prea mult, în mii de stropi de ploaie. Avertizare

cu descărcări se anunţă,

pământul se inundă cu noroi, mâl şi mizerii ies la uscat, se plimbă pe străzi în promisiuni cu vorbe şi nicio scuză la iartă

Minte-mă!azi,când sub plete argintul
ne toarnă zăpada din zăbală de vânturi,
când umbra tristeţii odihneşte absintul
şi buzele plâng fără tine,săruturi.

Iubire, eşti zâna cea mai bună,

faci tu ce faci,

şi tot ce apare din vârful baghetei fermecate,

străluceşte,

te cuibăreşti şi unde vrei, şi unde nu!

Niciun suflet de vieţuitoare nu rămâne neatins de tine,

nicio bucată de pământ nu se sfărâmă sub sapă

dacă o

Orfanul trăieşte magia pe care o aduce Crăciunul,

Crede în miracole şi-l așteaptă cuminte pe Moşul.

Sărmana văduvă nu-şi poate îmblânzi destinul,

Dar bucuria sărbătorii nu-i va fi luată de nimeni.

***

Drăgălaşi şi haioşi ca piticii din poveşti

Joacă hora-n

Sclav dintotdeauna

La vârsta când încolțesc sentimente
Eram un sclav al dogmei singulare,
Care domnea ca albul pe perete
În astă țară, și... pe noi călare.

Mergeam toți pe-același drum bătătorit,
Nu puteam glumi, nici vorbă de bancuri!
Vite ! Mugeam î

Cu miros de trandafiri şi fluturi în gând
Alerg pe plasa de stele a cerului râzând.
Mă pierd adesea într-o noapte senină,
Vise de înger mă ating acum, mă alină.

Acopăr toate visele cu un frumos caşmir,
Mă acopăr visând cu gingăşia unui trandafir.
Flor

doină

frunzele ascultă

 trecerea pădurii în poveste

şi apele sunt vii, curgând la vale,

luna bătută în aramă se urcă pe cer,

trece ca barca spre ziuă,

trăgând după ea soarele,

ştima visurilor trece prin ochii mei

ca umbra unui vis şi visul unei umbre,

strâng

visări

naiade nude dizolvate-n seară,

infante silfice, regine caste,

plutesc sfios în aerul de vară

în vicii dulci şi în miresme faste.

ca umbrele alunecă, se clatină,

cu ochii lor nimic nu se măsoară,

au părul un fuior de platină,

scăldate în lumina cea d

Fără tine sunt ca frunza-n vânt,

ca pescăruşii lipsiţi de nemărginita mare.

pe-aleii prăfuite  cu suflet

paşii mei în noapte rătăcesc

în căutarea unui  mit minunat ;

eternul Paradis  atât de râvnit

Eşti dulcea mea povară iubito,

pătruns de aprig dor te mir

                Absenţa ta mă tulbură,profund mă înfioară

                 Iubita mea cu trupul zvelt,de căprioară,

                 Vocea ta de magic înger mă duce în extaz,

                 E suavă, geneza lacrimei de fericire pe obraz