Blog

Trăire nefiresc de adâncă
coborâtă din înalt 
și 
urcată din străfunduri.

Din ceața vremii m-am născut,
Prin ceața vremii am trecut,
În ceața vremii m-am ascuns,
O ceață grea de nepătruns ...

Din ceața ca perdeaua deasă,
Prin ceața veșnică mireasă,
În faldul ceții mă strecor
Cu pas de ceață ... greu-ușor ...

Al ceții văl îl rup să

MIREASMA SALCÂMILOR ÎN FLOARE

Pe sub tâmple adie mireasma florilor de salcâm, 
ghirlandele parfumate m-au purtat spre alt tărâm
şi anotimp, când vântul împărţea-aromele la doi,
azi, amintirea oftează şi prin timp privesc înapoi.

Fruntea-mi tresare, năpăde

                          MOTTO: “Sunt suflet din sufletul neamului meu
                                       Şi-i cant bucuria şi-amarul –(…)
                                       Sunt inimă-n inima neamului meu
                                     

O boare-nmiresmată lasă urme pe feţele unghiurilor,
bulgărele de smarald se joacă-n lumină
asemenii ochilor tăi când se iveşte curcubeul,
arc peste apele dimineţii limpezite de ploi calde
ce nu mai lasă alte amprente,
şipotesc doar din sunete de piat

Încearcă peste tot să risipească
raze în oasele luminii,
ochii rotesc unghiurile pe toate feţele geometriei.

Poartă-n rădăcini oglinzile cerului,
scoate din umbrele morţii îngerii norocului,

lauda învierii ca o taină sublimă
fuge din oameni teama şi în

Priveşte cireşii înfloriţi, spune-ţi că eşti în Paradis,

Grăbeşte-te să ţii alături iubita cu ochi de vis.

În parfumul ameţitor să întârziaţi în pragul serii

Bucurându-vă că Domnul v-a oferit darul iubirii.

***

Dragostea neîmpărtăşită va ramâne secret.

O v

Mor clipele, iubito și noi în rând cu ele,

Murim pentru-a renaște mereu îndrăgostiți;

Cu fiece secundă culegem praf de stele

Pentr-o iubire care, ne face fericiți.

Mor clipele, iubito, dar cine să le plângă

Când mor de fericire cu rostul împlinit,

O viață

Nu trebuie să spun nimic despre ea
este atât de frumoasă
încât vă umbreşte
cu lumina ei rece
de stea a nordului
şi nu apune niciodată.

Vânez umbre fugare,

pe toate căile ce le-am trecut

sau poate mai aştept

setoasă de alte rătăciri…

Am să-mi închid păsările,

într-o scoică

 unde marea se prinde de cer,

să-mi fac din ele un talisman,

să nu  le măture vântul

cu ultimul expir

când trupul despică

Sub buclele dezordonate de aramă veche

Pândeau surâzători doi ochi fără pereche.

Desculță, în rochița de culoarea cerului,

S-a furișat la joacă fetița pădurarului.

***

Pe marginea dantelei de cleștar topit

Fetița părea un înger de liniște răpit.

Alături veg

Luminile din ochii tăi

Sunt o caldă unduire,

Cu un iz de mulţumire

S-aprind ca veşnice văpăi.

La orizont e asfinţire

Şi umbrele adorm în văi,

Luminile din ochii tăi

Sunt o caldă unduire.

Totul este-n amorţire,

Noaptea-i stăpână în odăi,

Iar eu încerc  pe ori

Am gândurile răsfirate printre degete,
în palme lumina şi-a făcut cuib
de unde zboară ideile păsări.

Inimile se zbat în cuvinte,
fântânile au izvoare-n stele,
apele închid cu braţele uscatul.

Mai încolo îngerii culeg din grădina soarelui
fructele coapt

De-aș fi pasăre-n văzduh,

n-aș simți colbul sub picior,

spre lumina rece a stelelor

m-aș înălța ca simplu duh...

Dar ce spun e numai vis,

ce se destramă ca un fum,

stârnesc același colb pe drum

rămas în cercul meu închis...

Rămas în cercul meu închis

simt c

Printre multe foi scrise sunt frumos aranjate,

Multe petale albe, roşii, aşezate lângă o carte.

De fapt am adunat pe masă câteva dragi daruri

Printre petalele atât de vii dăruite de trandafiri.

Câteva se odihnesc acum pe cartea mea,

Eu stau şi mă odihnes

te-am pierdut într-un poem

Unda apelor m-a prins

Într-un joc ca dinadins,

Mă visam mereu în rai,

Tu erai şi nu erai.

Erai undă, erai dor,

Erai vis adormitor

Şi mi te plimbai prin stele,

Plină toată de inele.

Într-o stranie derută,

Erai fulg uşor de plută,

Da

DIORAMĂ CU VISE

Zorii s-au deşirat peste perdelele nopţii,
în cireş, graurii sunt la ospăţul dimineţii
tresar uşor, soarele din geam pândeşte,
dar o nouă zi zâmbeşte, mă-nsufleteşte.

Într-un colţ de cer am postat o dioramă,
să-mi mut visele căci timpul le

În albul amiezii sângeră macii pe marginea holdelor,
dorm în arome coapte şi zumzet în ierburi.

Tot mai departe orizontul fuge de noi,
arşiţa intră-n cortul curbat, ulciorul cu apă respiră
aerul viclean, uscat al spicelor câmpiei,
lumina foşneşte pe î

Ai văzut? Ţintirimul e mai viu ca dincolo de el. Şi tăcerea e tăcere şi luminile ard. Printre copacii de alături se aud foşnete de stropi de ploaie. La tine, la banca noastră, nu plouă. Şi grădina a înflorit, tată. Cerul e albastru, aici, e ocupat