Blog

Scutură-ți, 
ninge-ți petalele
dorului
peste gândul meu!
... eu 
piatra mi-o voi pune căpătâi
complice
pâlniei urechii
de a mă umple cu 
sunetul pașilor așteptați 
în ...
marea de smarald.
Atâta verde,
din ridicarea arcului sprâncenei,
a ochiului mărit,
mă-nvăluie
-

Vorbeşte-mi tu, lună 
închină-mi poeme,
Adu-mi cavalerul 
din neguri de vreme,
Pe calul în spume 
mi-nchine salutul,
Batist-ai arunc 
şi vântul o flutur' ...

Din fuiorul timpului,
după coborârea din Rai,
prin furcile caudine,
cu jugul după gât,
în strigăte de ocară,
purces-am la cautarea
iertării păcatului.
... și păcatul a fost ispititor ... 
un măr roșu, 
nepăzit,
cum erau 
,,merele de aur” ale lui Prâslea cel voi

Orologiul bate...

Orologiul bate, peste Cetățuie,
Ora lui târzie, în acorduri sumbre
Înscăunând tăcerea ce pe ziduri suie -
O Regină-a nopții cu supuși de umbre...
Luna trece tristă-n raze sidefii,
Zidurile negre măturând în cale.
Vântul încrețește-oglinda

Nu mai pune degetul pe rană, pune sare,
istovit de crucea pe care o duce
trage adânc aeru-n piept şi-l arde,
simte cum ura-i lichidă şi se varsă în afară.

Respirul caută mult oxigen
sângerează-n cuvinte.

Înţelegerea cu timpul capătă alte valenţe,

                       pentru Carmen Popescu

Pe umărul cerului, o pasăre-n fâlfâit de aripi,

pe umărul pământului, o floare cu petalele streaşină privirii, de vânt, purtând aleea dorului,

pe umărul meu, o aluniţă-n coada ochiului măsura distanţa dintr

Adesea mă pierd  în lumea asta mare

Privesc în jur cum toate sunt trecătoare.

Cad acum peste sufletul meu stropii grei,

Unii se ascund în inimă şi în ochii mei.

Dar nu renunţ la visele care mereu apar

Privesc zâmbind şi rup foi multe din calendar.

Îmi pla

SENS

Îmi eşti un gând, desprins din nemurire
şi nu mai ştiu în care capăt te-ai ascuns,
rămâi un sens, în tot ce-am dăruit iubire,
chiar dacă depărtarea în toate a pătruns.

Rămân prin ceaţa timpului o vie mărturie,
o umbră ce sub perna nopţii adăposteşti
şi

Sângele s-a încărcat cu aerul sticlos al pădurilor,
arborii se tem de vântul morţii adus de oameni
şi apele repezi fără remuşcari se răzbună.

Trupul e atins de pulberi ca nisipul roşcat
pătrunde adânc până-n măduva cuvântului
şi starea în care se află

numărând clipele

întotdeauna murim singuri tot singuri visând

că am cucerit zădărnicia ciobani peste stele

uităm cântecele de acasă şi ne rătăcim aplecaţi

peste întrebările lumii care nu au niciun sens

încă mai vedem prin somnul nostru ochi negri

 de maci

numărând clipele

întotdeauna murim singuri tot singuri visând

că am cucerit zădărnicia ciobani peste stele

uităm cântecele de acasă şi ne rătăcim aplecaţi

peste întrebările lumii care nu au niciun sens

încă mai vedem prin somnul nostru ochi negri

 de maci

Îndărătnică, dragostea nu răspunde la chemare.

În pustiu e oaza de răcoare, pe ape colacul de salvare.

Vine și încolțește în inimă când te aștepți mai puțin.

Cât ai vrea nu o poți anihila, face parte din destin.

***

Am fost tânăr, mistuit de iubire și du

S-au bătut pe lucruri ce nu le-au adus noroc.
Îmbătati de orgolii au căpătat învelişul trufiei
sub care îşi fac loc iluziile măririi.

Trecând multe bariere nu mai au suflu
ca peştii când urcă cascade,
alunecă cu şuvoiul de apă înapoi
şi nu se lasă.

Gân

S-au bătut pe lucruri ce nu le-au adus noroc.
Îmbătati de orgolii au căpătat învelişul trufiei
sub care îşi fac loc iluziile măririi.

Trecând multe bariere nu mai au suflu
ca peştii când urcă cascade,
alunecă cu şuvoiul de apă înapoi
şi nu se lasă.

Gân

Cu gândul dimineaţă-n cuvinte, îţi scriu.
Cu ochii deschişi am simţit că visez,
am în ei tot ce-au văzut şi nu spun,
surâsul te poate atinge c-o lumină celestă.

În trup am scorburi împrumutate de păsări.

Târziul îmi dă un sentiment al pierzaniei,
m

noapte de primăvară

noaptea ca o umbră se lasă pe mine

parc-ar fi o pânză cu un iz marin,

peste racla frunzei se revarsă luna

ca o doamnă albă cu genunchi de crin.

poate a fost noapte, poate a fost zi

ochiul pentru sine poate a cules

umbra şi lumina care

Muzica gândului prinde contur pe portative.

În armonie cu natura se scriu poemele.

Este ideal să treci prin astfel de experienţe,

Te simţi înălţat într-o lume fără limite.

***

Compoziţiile sale sugerau sentimente nobile.

A ştiut să creeze o atmosferă încân