Blog

Când noaptea se dilată-n insomnie,

disloc iluzii

mâna-n mâna cu tăcerea şi mânia.

Drumul pe care trec,

umilă şi trufaşă,

deopotrivă cu amăgirea,

păşeşte singur;

coboară, urcă, freamătă

speranţe…gânduri… iubiri…

iar eu lacomă

adun  cercuri

între teluric şi lum

 Evadez în cuvinte...
mă regăsesc
în sentimente cuminți...
natura este casa mea
cu frumuseți ce nu pot fi numărate
măsor cu privirea zâmbetul
și mă întreb,
cât cântărește fericirea
și durerea iubirii...
cine știe, dacă suntem perechi
în bucuria lumii
p

Trăiesc printre clipe atât de grăbite,

De  unele nu-mi mai aduc deloc  aminte.

Încerc mereu să le opresc pe câteva,

Dar văd că ele  pleacă grăbite undeva.

Unele rămân ascunse înlăuntrul meu,

Mă ajută mult când mai dau de greu.

În cele multe ştiu bine gându

Albe flori vor înflori,
În măr, lângă fântână;
O scorbură bătrână 
Pare a întineri.

Dorinţă, gând şi vise – ca un „menaj-a-trois” între minte, trup şi suflet.

(A)mestec de cuvinte

în ziua

cu

zi şi noapte

şi umbra dintre ele, amurgul sau zorii loviţi de ploaia căzută, pe cer, norii se aleargă, se cad, pe pământ, salcâmii îşi râd floril

Chiar dacă ai fi trecut prin zid
zidul fără să se dărâmae,
mai greu este să treci prin tine
ca printr-o apă curgătoare
fără să ţi se descopere urmele.

În aerul umed şi sărat
respiri aburul subţire al luminii.

Femeia cu gândul plecat
înţepată ca mustul

Între pământul din care am fost luat şi cerul în care pot ajunge...

În biserică n-are voie să-ţi fie cald sau frig; n-are voie să-ţi fie foame sau sete; n-are voie să-ţi fie rău sau să te doară ceva. În biserică n-are voie să-ţi fie decât Dumnezeu.

Bis

La un moment dat, câinii o luară la fugă spre ieşirea principală şi într-o clipită ajunseră pe faleză. De acolo o luară la fugă înspre Billa. Căţeluşul lătra şi el cu privirea îndreptată spre căpitan şi Pepsi, dar nu se îndepărtase prea mult de ei, d

Vei pleca în ţară-ndepărtată,
iar cu tine n-ai să iei merinde,
foamea, setea, acolo nu te prinde
în feeria aceea fără pată.

Pe luciul apei nemişcate
Lumina stelelor se cerne,
Înaltul cerului s-aşterne
În adâncuri neumblate.

În fiecare zi privesc toţi trandafirii,

Sunt prietenii eterni şi buni ai iubirii.

Dimineaţa, petalele frumos se desfac,

Printre ei a apărut o floare de mac.

În fiecare zi aud trandafirii râzând,

Astăzi ploaia alunecă, viaţă picurând.

Cu ale lui petale ini

De la Sinaia în jos 

acea călătorie cu trenul 
acel zvon plăcut, cărbune şi ulei îmbibat de geamătul plecării 
locul la fereastra zgâriată de păsări mari 
pietre mici aduse de ploaie 
discuţii despre ce ne dorim de la viaţă 
acea bucăţică de ciocolată împă

Tărâmul visului din noapte,

În care mă cobor ușor

E populat cu voci și șoapte

Și totul e încântător.

Și elfli, și îngeri, și serafimi

Dansează-n cercuri unduind;

Nu-i încleștare și nici patimi,

Doar dragostea hălăduind.

Fântâni cu lapte și cu miere

Cu clipo

Ea este-n coaja ce se topeşte din dragoste,
nimeni n-a încercat s-o facă curgătoare,
cafea cu aromă proaspătă şi caimac
ce-i dă dimineţii o perspectivă subţire de viperă.

Privirea ei are capcane ascunse
ispită nu este dar îţi ispiteşte simţurile
şi o

S-a răsucit Pământul

Pământul se-ntinde domol către Poli,
Iar anotimpurile se rotesc de o vreme;
În decembrie-i vară; în vară – îngheț și ninsori.
Fiecare, de rău în mai rău, întruna se teme.

La munte revin zăpezile-albastre,
Pe străzi curg viiturile r

Un nomad s-a cuibărit într-un cort părăsit.

Era romantic lângă lizieră, aici i-a plăcut.

Peste ani omul a murit, adăpostul a căzut.

Aceasta a fost viața lui, el a cui umbră va fi?

***

Curajul zborului deasupra norilor e tare dulce,

Este ca vinul sorbit în

Asemenea unei cascade luminoase
o ploaie de meteoriţi cade peste priviri,
cerul este atât de frumos şi straniu
iar noaptea se scutură de ispite.

Aeru-i vâscos şi dulce, subţiat de plăcere,
în el se coace uimirea la foc deschis,
vorbele nu se aud şi au

De-ar fi să fie lumea un spațiu ideal,

În care toți să spere că vor avea o pâine

N-ar trebui cu toții să ne-opintim la deal

Pentru asupritorii  de astăzi și de mâine.

Murit-au  ’naintașii, ca să muncim opt ore,

Ciocoii noi ne-ar pune să asudăm și noaptea