Blog

Copile, învaţă tot ce ţi se cere!
Deja dorinţa ta a devenit lăcomie,
Iar lăcomia va deveni obsesie.
Trece încercările cu demnitate.
***
Continuă, copilă, sunetul lăutei e frumos.
Dacă ţi-a furat inima, sigur e periculos.
Cum în dragoste nu există bar

Ca o călăuză
îmi traversează prin memorie
firul de mătase roşie al poeziei

înfăşurându-se după suflet.

Unde să caut măreţia în cuvinte
când curg peste mine în valuri.

Nu ştiu decât drumul metaforei
genele care-i deschid ochii luminii.

Şi cum să le zidesc

Cândva am să plec, cândva ai să pleci

Trupuri brodate pe alte poteci.

Vom fi o adiere de lumină

Când timpul amintirea ne alină

Prin stinsă pulbere de stele reci,

În nopţile de dimineţi  prea seci,

Limpezi să curgem in plină iubire,

Argint de lună pe dreap

Şi-a prins privirea de oraş suavă

Primăvară asta gri şi bolnavă

Până înlăuntrul nostru de ploaie

Şi plouă, plouă cu melancolie.

E cenuşie lumina afară,

În umbră de nori vrea parcă să piară.

Îşi poartă pe boltă zâmbetul rece

Şi plouă, ploaia asta nu mai t

Stau de vorbă cu singurătatea
cum argintul viu cu solzii viperei
ce-şi păstrează veninul pentru luptă,

pun toată tăcerea-n tristeţe
ca într-un vas de fildeş pe hol
în care se sting florile primite-n dar.

Tu rupi din mugurii timpului
clipele acoperite d

Vreau să locuiesc în pădurea verde  o vreme,

Dimineaţa vreau să simt aburul ierbii devreme

Să ascult susurul muntelui născut din izvoare

Să deschid geamul cabanei, să vă căprioare.

De cântecul frumos al mierlei să fiu încântată,

Să mă ascund de ploaie ca

Acolo voi înnopta
printre necunoscutele din strofele poemelor
cu flori de tei în păr
şi nuferi la gleznele fine pe apele visului.

Pulbere de polen pe sprâncenele nopţii
îmi risipesc arome odihnitoare.

Tunet de sunete în pereţii clopotelor,
răbdare rupt

Treaz în zi, dar mai viu în visele nopţii, Sufletul îşi prinde

aripile zborului în lumea cu stele, pe cer, grădini cu nori

se risipesc cu vântul şiret printre ramuri de dor şi păsări cântă.

Se aude umbletul de paşi, pe străzi, coboară Dumnezeu şi dă p

Arde-n mine, iarăși dorul,

Să simt firul ierbii crud,

Sub un cer senin ca zborul

Gândului, ce-mi este nud.

Arde-n mine-n plină vară,

Vechiul gând, cam obosit,

Încrustând a lui povară

În iarba verde, fân cosit.

Arde-n mine o scânteie,

Ce clipește sub pământ,

 În doi tăcerea-i mai ușoară,

 Când numărăm tăcute gânduri,

 Citind iubirea printre rânduri

 În ochii tăi...a câta oară...

 Pierdut  de tot ce mă-nconjoară

 Pătrund ai ochilor adâncuri,

 În doi tăcerea-i mai ușoară

 Când numărăm tăcute gânduri. 

 E-o liniș

Priveste in oglinda vietii

La chipul ce-a imbatranit

Da-i curge-n suflet nesfarsit

Un cald izvor al tineretii

Alunga-i umbrele tristetii

Si-atunci cand timpu '-a istovit

Priveste in oglinda vietii

La chipul ce-a imbatranit

Si da valoare frumusetii

Acestui t

 M-ascund în uitare când se lasă cortina,

 Cuvintele îmi mor nesfârșind al meu gând.

 În sală?... Doar umbre de chipuri plângând.

 Și ele dispar când se stinge lumina.

 Întunericul viu îmi cuprinde retina,

 Reflectoare se sting, se topesc rând pe rând,

 M

Când prin mine zboară cocorii,
nu e momentul socotelilor grele,
mâna la ochi o pun
să văd prin coif de lumină
cum sângeră tristeţea despărţirii
şi înserarea primeşte întunercu’-n măduvă.

Dar cum să ajung la vadul uitării
la morile vântului cu osii de

Vorbeşte-mi tu, lună 
închină-mi poeme,
Adu-mi cavalerul 
din neguri de vreme,
Pe calul în spume 
mi-nchine salutul,
Batist-ai arunc 
şi vântul o flutur' ...

Din fuiorul timpului,
după coborârea din Rai,
prin furcile caudine,
cu jugul după gât,
în strigăte de ocară,
purces-am la cautarea
iertării păcatului.
... și păcatul a fost ispititor ...
un măr roșu,
nepăzit,
cum erau
,,merele de aur” ale lui Prâslea cel voi

Prin hubloul timpului
ca o bucurie vie,
o plăcere din plin a vieții,
în legănarea valurilor,
ca o juisare
înalț gânduri
aşa cum efemeridele se ridică la
lumină.

Lumina este acolo ...
se poate vedea în întuneric
când vederea trece dincolo de
privirea ce duce
ex

Fă-mă, Mehen,
o spirală de-a ta
să pot încorona capul
acelui Ra
ce luminează și hrănește
toate celulele ființei mele,
acelui Ra
care a apărut și mi-a dăruit alt cer
plin de lumină cu un alt timp,
timp
oprit în gânduri şi-n cuvinte ...
acelui Ra
coroana să i-o-