Blog

Nu am uitat nimic

Din ceea ce nu ştiam

Şi n-am ştiut nimic

Din ceea ce nu puteam uita.

Acum, nu mai ştiu ce am uitat

Şi am uitat ce trebuia să ştiu.

Trebuia să ştiu, ca să nu uit

Şi ca să  nu uit,

Trebuia sa tin minte.

Să ţin minte să ...

Ştiu ... 

          Să

”Salut copilul din tine, ”OMULE!”

- fată, băiat,femeie sau bărbat. Îți doresc să reziști, acolo, în interior,acoperit de sentimente, pasiuni,”probleme” sau necazuri. Rezistă, căci altfel, dacă tu ai dispărut, omul moare! Fă-l, pe om. aceaă ”trestie pl

Mai înalt decât înaltul este cuvântul
ce nu se clatină în vorbe
ci le caută în miez adevărul
şi-l aşază în tulpina luminii.

Minciuna pune sub piele amarul,
trădează tot ce atinge.

Cel ce fuge de umbra lui nu se vindecă,
e vânat de întunericul de veghe,

Admiră razele dimineţii printre flori,

Ascultă cum cântă privighetoarea în zori!

Sub strălucirea cireşelor coapte voi sta şi eu

Cuprins de nostalgie. Aşa voi fi mereu.

***

În strălucirea de giuvaier din roua dimineţii

Mă legăna foşnetul plin de pace al păd

Vino iar să mă cauți

Astăzi cern în tăcere vreo trei zile de post

Fiindcă eu în iubire nu mai sunt ce am fost

Iar tu-mi scuturi în față floare dulce de tei

Că din ploi de speranță ai uitat să mă iei.

Azi salt gândul cu-o mână pe acest caldarâm

Tu tăcut c

Tu să nu crezi...

Tu să nu crezi că vulturi nu-mi dau roată;

De  dorul tău o veșnicie desenez !

Aici în lumea asta sunt uitată

Dar din tăceri iubirea noastră creionez.

O clipă în privire ai risipit culoarea

Ce ieri picta dorințe infinite

Tu astăzi mă rene

N-a sosit vremea gleznelor înnobilate de priviri
când ochiul le strânge pe retină,
degetele inele măsoară,
pulpe tot mai înalte,
trup legănat de paşii în unghiuri.

Nu-i nicio teamă, mai mult o sfială
prinsă de fruntea născutului fruct,
smuls din dorin

Trezit cu zorii în mijlocul patului, arunc, stropindu-mi faţa, cu apă.

Era în colţ de ochi o jenă de timp şi eu nu aveam timp. Eram prins într-o durere. Nu-mi găseam cuvintele să le scot în lumina jocului de pe cer, al stelei şi visul…

Nu, nu era ti

Un cântec ascult acum spre seară,

Vara stau multe ore fericită afară.

În grădină, pe băncuţă mă odihnesc

Din munca zilnică greu mă opresc.

Culeg câteva vişine acum spre seară,

Zilnic fac asta… oare a câta oară?

Privirea ta mă urmăreşte, zâmbeşte

Vişinul îm

În noaptea-n care se cerne întunericul ca nisipul
ne vom simţi eliberati,
să odihnim în lut o veşnicie
fără să fim obositi.

Anotimpurile sunt zile
de adumbrit trupul,
pânze de mătase-n culori
acoperă orizontul spre care ne îndreptăm,
rămâne târziul în

Pe-un picior de plai,
Pustietatea goală sub arşiţa de soare…
Seceta a ucis orice boare de vânt.
Sara pe deal buciumul sună cu jale
Şi carnea goală-a verii deodată se-nfioară.
A plecat dorul de-acasă…
Voiam să pleci, voiam să şi rămâi.
Rămâi pe loc, a

O amintire uitată

Anii adunați în spate
Îi odihnesc pe-un scaun rupt,
Gândesc mult că nu se poate
Să rup prezentul de trecut.

M-agăț de zborul unui vis,
Să-ți prind un trandafir în păr
Și-n piept o floare de cais,
La picioare flori de nufăr.

Împodobită

ne cântă privighetorile-n cap

Câteodată vomităm fluturi şi ca să ne treacă

Recităm versuri din Paul Valery

Lăsăm la o parte arta poetică şi ne îmbătăm

Cu potire de crini care au arome de marihuana

Filozofăm melancolic dând fumul de la

Ţigară pe nas Nu ma

Am atâtea să-ți spun ...
Mi-e dor de tine 
din clipa-n care ai plecat pentru puțin ...
a doua zi 
- iluzie.

Dintr-un cuvânt și moarte m-am nascut
Spre-a umple golul vesniciei.
Abisului i-am dat un trup de lut
Și nemuririi versul poeziei.

Prin picături de ploaie alergând,
prin sunetele stropilor ce mă-nconjoară,
pe acel Lux eu caut ... îmi e mereu în gând,
și gândul mi-e tăcere ca timpul care zboară.

Și mâine o să-mi fie dor de tine
la fel cum mi-a fost ieri
și azi
și în fiece clipă
de când amurgu-a coborât
o şoaptă şi-o aripă
să ne acopere-ntr-a tainei veşnicie.

Şi mâine e o zi ...
noi praf de stele
vom străluci de focul ce ne arde
dându-i culoare
răsă

Copilul era uluit că Soarele iese din mare și arde.

Îi plăcea să-i mângâie Luna pletele de mătase.

Când s-a îndrăgostit era copleșit de farmecul naturii .Era om.

Târziu egoismul i-a întunecat mintea, a devenit rău. E domn.

***

Salcia sub care se odihnea î