Blog

Singurătate  

Cineva şi-a uitat degetul pe soneria de la intrare. Marta, aflată în apropierea uşii, întreabă:

- Deschid?

- O fi vreun copil de prin vecini, mai vin din când în când să-mi propună şmotruirea maşinii pentru câţiva bănuţi. Altcineva n-are c

Este steagul țării mele
Roșu, galben și albastru,
Încercat în lupte grele
Cu tărie de sihastru.

Iubitul meu...

Iubitul meu cu veșnice regrete,
Cu amintiri ca florile de mai,
Azi scriem versurile în duete,
Așa cum poate că nici nu visai.

Tu mai închis în casa de tăcere,
Pe ramurile vremilor târzii
Unde mă bate valul de durere
Prin anotimpuri str

Între cer și pământ

Între cer și pământ

Strălucește-un mormânt

Și văd stele ce ard

Cu un spirit retad.

Chiar acum când vă scriu

Simt al mării pustiu

Și o lume crescută

Într-o rochie prea scurtă.

Văd un trup efemer

Printr-o gură de cer

Când tăcerea ascultă

Cu

Sub cerul ăsta poleit

Sub cerul ăsta poleit

Iubirea are chipul de zăpadă

Priviri cu zâmbet zugrăvit

Iar sufletul – o promenadă.

Nici umbra un mai este leagăn

Și nici trăirea diamant

Dar amintiri țin prea zdravăn

Ideile la conservant.

Apare peste noaptea

Am inima încărcată cu toate anotimpurile,

În fiecare s-au ascuns toate gândurile.

Le aşez în suflet aşa cum vrea numai eu,

Ştiu că toate sunt trimise de Dumnezeu.

Câteodată vreau să fie mereu doar iarnă

Îmi place ursul care  începe să doarmă.

Să îngheţ vi

Albe versuri scriu poeții siluindu-și muzele,

Le recită cu emfază țuguindu-și buzele –

Vor să compenseze ritmul și măsura șchiopătate,

Ocolite cred, din lene, cu-atâta seninătate!

Scriu metafore de-a valma fără nici o legătură,

Abstracționând talentul ce

Veni acasă cu-o scrisoare de la directorul de scoală.

Era îngrijorat de ea. I-o puse mamei sale-n poală.

Citind, obrazu-i se albi, se duse-o clipă la fereastră.

Își reveni, zâmbi candid: - E veste bună-n casa noastră!

De azi vei fi școlarul meu, ei n-au

Se-ntâmplă să fie, uneori, soare,

se-ntâmplă să fie, uneori, ploaie,

de o vreme, un obicei,

printre cuvinte agăţate de cer.

Se scutură litere înflorite de (ano)timp în infinit, dincolo de mine

şi

dorul se prinde ca o durere în jurul capului. Ştii? Ieri

Erau nepotriviți, atracţia irezistibilă au ascuns-o.

Măreția gândirii le-a tăinuit scânteia bizară,

Luminată o vreme de slăbiciunea omenească.

Mai bine eteric în altă sferă decât încătușată.

***

Era amețitor de frumoasă și nespus de capricioasă.

Nehotărâtă

Te aștept…

Din amurgul sorții ușa nopții bate

Ea cu noi în gânduri visează de toate

Lăsând umbra clipei să răsară-n piept

Printre noi speranțe să mi te aștept.

Ți-aș vorbi de-a rândul pân-la răsărit

În hâțișul zilei de dor părăsit

Însă mă grăbesc; pier c-

Reflecție

Scriu o carte pe suprafața luminii;

Să dezleg căi de fum: Din matca minunii.

Mă ridic până unde tu cu mine ai fost;

Într-o clipă de șoapte, de trăire și rost.

Un copil în oglinzi părăsite de loc

Și un gând ce se zbate într-o mre de foc,

Azi adu

Mai înalț o stea

În imagini iată pier ca o nălucă

Ce în casa verde clipa își usucă

Și mă duc departe mirosind a stele

Printre aștrii vitregi construind castele.

Risipesc neantul în clepsidra lunii

Și în soare zvârl nebunia lumii,

Arcul de culori îl îmbăt

S-a ivit pe culme toamna

Plutind cu stoluri mari de stele.

Iat-o!...Sus în deal la strungă.

Îngălbeneşte Ţara!

Acoperă-mi inima cu ceva!

Scârţâie toamna din crengi ostenite,

Copac de flăcări s-a-nălţat…

Tu, inimă pustie,

Ascultă-mă şi lasă-mă să strig:

Mi-e

Când sunetele se-ndoaie de tristeţe
melancolice toamne se topesc în verbe
pline de rod necules.

Ele vor fi răzbunate de vânturi,
în dimineţi reci şi brumate.

Porţile sufletului meu îs deschise
cu fructe în palmele gândului,
depărtarea se rupe de or

Poemu’-acesta-i pentru tine ,iubita mea din depărtări!

Tu ai plecat pe căi străine – ne-om întâlni în alte zări.

Când soarta ne va reuni, va fi exact cum îmi doresc,

Tu, muza mea cea călătoare, iar eu poetul pitoresc

Care-ți va recita poeme de dragoste,