Blog

Sinucigașul

Mă simt sinucigaș.
Mi-am spintecat trupul din humă
Și l-am pus pe cântar.
Era inegal.
Din cavernă s-a evaporat
O suflare,
Ea rămânând
Să se încorporeze, cu alai,
În aceeași materie,
Puțin mai la vale.
Duhul
S-a ridicat înmiresmând văzduh

Nobili, frumos îmbrăcați și bine dispuși,

Se plimbau pe una din aleile falnicilor ulmi.

Se remarca un tânăr chipeș și curtenitor

Dar și leneș, avea amante și era nepăsător.

***

Eşti chipeş şi bogat. Distrează-te! Ce-ţi pasă

De ţărăncuţa naivă când va cădea

Născut într-un sfârşit, când toată lumea se pregătea de odihna minţii şi detaşare de trup, eu mi-am aflat un final de săptămână, să dau din mâini şi din picioare cu putere, să scot zgomote, gângureli şi ochii să-mi alerge privirea în jur, după Sufle

Era odată, într-un sat, o femeie tare rea de gură. Îşi bârfea întruna vecinii, cunoscuţii, dar mai ales avea treabă cu preotul satului: pe unde mergea, cu cine se întâlnea, spunea numai cuvinte de ocară, neadevărate, la adresa preotului. Dar veni o z

De cântul meu răsună văile unde poposesc corturile,

Calul mă poartă dus de busola unde trăiesc visele.

La fâneţe, cu galbenii în plete mă aşteaptă o fată.

Pentru liniştea necuprinsă îţi mulţumesc Ceresc Tată.

***

Sub arșița verii holdele de grâu sunt coap

Chem un luceafăr

În oglinzi afumate cu efecte bătrâne

Mai zace și-acum un dor pustiit

Și lasă o umbră de clipe păgâne

În colțul odăii să ardă-nmiit.

Dar eu mă găsesc în curtea din spate

Culeg flori de vânt cu vederea de cer

Că vreau să găsesc o soră, un

Va ninge peste noi

Va ninge peste noi din soare

Cu raze blonde aurii

Și-n drgostea care ne doare

Cu plete albe fistichii.

Dar ne-om opri-ntr-un val de dor

Cu talpa arsă de tăcere

Să scriem versuri de amor

Și dragostea fără durere.

Căci astrele vor ninge i

Mi-aș descompune clipa

Mi-aș descompune clipa astă noapte

Și-n cerul rărăcirii m-aș lăsa

Ca să împart cu tine vise coapte

Că poate-așa de noi îți va păsa.

 Aș arbora singurătăți la stele

Cu ochii negri de tăceri

Și-aș scutura privirile din ele

Cu valurile

Sună clopotul la Catedrală,

Stau în genunchi şi murmură încet

Enoriaşii cu chipuri de ascet;

Ruga le răsună în cupolă.

Cu acorduri fine de violă,

Îngână ei un cântecel discret;

Sună clopotul la Catedrală,

Stau în genunchi şi murmură încet.

Chiar dacă gest

M-am aşezat pe marginea sufletului tău,

În toamnă amară, înfloream lumini din hău.

E atât de frig! corbii veghează pustiul,

În umbrele tăcerii m-alungă târziul.

Tu n-ai ştiut să vezi adâncuri de fiorduri,

Nu ai putut s-asculţi sublimele acorduri.

Creşteau

Nu credeam că iubirea
e aceea ce plânge!
peste rănile-mi oarbe
dezgolite de vânt,
prin măceșuri de viscol
însetat ca un sânge,
mă vindeai pe-o uitare
unui bulb de pământ.

Suntem trecători, soarta mereu ne tulbură, ne frământă

Jucându-se. După ce ne înalță în genuni ne aruncă.

Rezistă. Să nu te sperie nesfârşitele capcane,

Nu te mânia. Domnul Iisus îţi întinde o mână. Crede!

***

Cu înțelepciune Domnul Iisus a pus pecetea pe

Cuvintele
în toată elocuența lor
au preferat să lase ploaia să vorbească.

Şi-atunci ...
îmbrățişez cerul
să-ți curgă toată iubirea mea.

Ridic mâna şi mângâi norii
iar aceasta mângâiere va fi coborâtă
pe frunza din calea-ți
- atingere înmiită de
tandrețe şi do

Eu sunt iubire,
ca o necesitate,
ca un semn de exclamație!

Te uită cum ninge Decembre!

Din văzduh cumplita iarnă cerne norii de zăpadă!

Ziua ninge, noaptea ninge, dimineaţa ninge iară,

Se bucur’ copiii!

Românescă iarnă veche…

De ce să ai o ţară oare,
Un cer să nu ai peste ea?
Şi casa ta de ce-ar fi mare,
Pe masă

Uneori viaţa te loveşte unde te doare mai rău.

Pe ce dragi nu-i poţi avea alături mereu.

Oricât de lungă şi întunecată e noaptea

Venirea zorilor tot nu o poate împiedica.

***

Este o splendoare să vezi florile în zori

Împodobite cu diamante în mii de culori

 Eu sunt poetul, tu ești poezia,

 Ești parte din mine cu fiece gând,

 Cu fiece vers eu las fantezia

 Să te întrupeze din rime arzând.

 Eu sunt poetul, tu ești poezia,

 Cuvintele-mbrăca-al tău suflet cu dor,

 Recitandu-le-acum îți simt frenezia,

 Când ele-ț