Blog

Dimineaţa îşi amplifică deşteptarea

cu degetele prinse de pervaz

o amestec cu încăpăţânarea

de-a nu mă trezi din prelungirea visului

alerg nebună oarbă printre gânduri

mă descoperă absurdă geloasă

pe o parte din tine

şi merg la întâmplare

prin spaima limite

 PARADOX   ROMÂNESC

 Când românii sunt pe-afară

 Se topesc de dor de ţară,

 Iar ’năuntru se usucă:

 Se topesc de dor de ducă!

 TINERETUL, VIITORUL ŢĂRII

 Se-aşteaptă de la tineret

 Să schimbe ţara-n mod concret,

 Iar tineretul, ca urmări,

 O schimbă, dar pe

ritual de toamnă

hai să ne luăm de mână

şi să fugim prin toamnă
cu amintirile strânse buchet,
ne scânteiază ochii de fericire,
tu o icoană, eu un profet.
hai să ne recitim poemele vieţii
şi să ne amintim cum a fost,
să n-ascultăm ce ne spun poeţii,
n

Tu ești ! Dar dacă n-ai fi fost

Cum oare-aș fi putut să te găsesc,

Că-ntreaga lume n-ar fi avut vreun rost

Fără surasu-ți cald și îngeresc?!

Tu ești ! Dar dacă n-ai fi fost

Cum oare-aș fi putut să modelez

Din lutul pământiu, mizer și anost,

Un chip angelic

În acelaşi loc de timp, lutul îşi întoarce plămada. A plouat

zilele astea, toate, în locul meu. Eu nu mai aveam cuvinte

să le storc.

Peticisem cerul cu ele, pentru suflet. Acum,

din verdele rămas întins pe dealurile de sub

pleoapele umflate de nesomnu

Stau cu capul pe tâmpla pământului,

adulmec sângele pur

cum gâlgâie prin venele

pline de viaţă,

îmi umplu cu frunze palmele

şi pornesc vânătoarea de iarbă.

Pe pielea ridată a lumii

dau de o câmpie aridă,

semăn câteva fire

şi pământul se cutremură

într-un spasm

gânduri în noapte

se spânzură fântâna

de cerul înstelat,

șarpele casei mele

a adormit sub pat,

câmpia este tristă

și tace dinadins,

doar luna-și toarce mersul

pe aurul cel nins.

se-aud piane triste,

 bolnave ca de ciumă,

în cimitirul vesel

 dorm oasele de mumă

Zboruri

Zburăm în oglindă, în lumi paralele,
ca vânt sau ca dor, în taine adieri,
și în fumuri și în ape ce vor să ne spele,
când vis prea smerit, când suave adieri.

Pe cerul albastru ne este mirarea,
când toamna ne doare tivită cu plângeri,

Vorbe aruncate-n ploaia din priviri, au pavat tăcerea înghesuită în

cotloanele minţii bete de noroiul uscat de arşiţa cuvântului dor.

Nimic nu pare că-l trezeşte din somnul de peste zi (stră)bătut de

drumuri, poteci, uliţe şerpuite spre suflet.

Ţigara

Poezia-i arborele meu genealogic De pildă
azi îmi este bunic un epitet ceva mai zurliu
Iar bunică o metaforă pe cinste În mapă duc
Marea Neagră Pe valurile căreia am şi scris
ultimul poem de dragoste La prima oră ies
din oglinda conjugală ciufulit în

Am trăit prea mult...

când primăvara stăpânea Pământul

şi-am dorit, să simt zăpada sub sărutările tale.

Am murit cu frunzele în toamnă

şi inima, 

fără lumină şi culoare înalţă

prin flacăra căzută în ape,

taine, primăveri,

aceeaşi dorinţă.

nu îmi este dor decât de cărți
cărțile acelea cu obraji roz
din care guști fericirea cu fiecare raft
și-ți umpli paharul la nesfârșit cu cerneală și gânduri
cu umbre și miros de tipar
cu flori presate și pagini ronțăite de șoareci

de iubirile din trec

Din suflet vreau să fiu un fluture

cu aripi delicate, viu colorate

în zbor spre locuri-ndepărtate

unde iubita-i travestită -n floare

Cu gingăşie pe petale mă aşez

îi sorb rapid polenul dragostei

ca-ntr-un sărut plin de scântei

apoi rapid din loc

Tu


Frunze pe ochi îmi picuri lumina,
tropotind cu norii timpul care îmi crește aripi,
și umbre din crengi ca să te îngân cu zorii.

Sunt o frunză în visul tău de vară și mă îmbăt
cu clipe din care vrei să sorb nopțile târzii
și întunecate de s

Suntem unda


Suntem unda apei între două maluri,
răscolind iubirea, visuri adiere,
înălțăm adâncuri în suspin ca valuri,
de cuvinte murmur, strigăt în tăcere.

Apa noastră-i rece, limpede iubirea,
între două vise, clatină o barcă,
pleacă din i

Cerul a întins o perdea pictată pe alocuri, cu nori albi. Îi scutura

la intervale reglate de vântul şuierat printre trecători sau eu

am alergat prea tare să-mi prind timpul

şi credeam că e vară afară. Nu mai cunosc (ano)timpul sau dorul

de toamna mea

s-