Blog

EU RÂD ŞI PLÂNG ÎN LIMBA ROMÂNĂ

http://www.trilulilu.ro/muzica-ambientala/eu-rad-si-plang-in-limba-romana-de-ion-ionescu-buc

vara târzie desface orice ramură până la lujer
așa cum vântul usucă sarea
ce se scurge din rufe decolorate
lacrimi ale stelelor neodihnite
șterg rotundul până în abis
pe când luna mi se zgribuleste în palme
/păpădie desculță în amurg/

îmbrăcată în cămăși d

 Am așternut în liniștea-nserării,

 Pe cerul gol al nopții nesfârșite,  

 Petale smulse din floarea neuitării

 De briza dragostei neîmplinite.

 Cu-aroma lor eu ți-am pavat cărarea

 Printre-nghetate roci cu nimb de stele,

 Dar le-ai strivit, strivindu-mi ș

Murmur de cuvânt

trist, şoptit, rar

în tine porţi speranţa,

nu va fi în zadar...

Alungi nevrednicia

când glăsui-vor stele

şi va doini izvorul...

un murmur de cuvinte

asculţi

cutremurat.

O lacrimă îţi cade,

pe alb, un mac arzând.

Tu - pururea cuvânt.

Se înalţă priviri din mâini bătucite

De munca strivită în colţuri de rai,

Glasuri ce se opresc în focuri mocnite

De-atâta durere mai strigă doar…Vai!

Cerul mângâie umilinţe nălbite

Şi dezrobeşte răstignirea din noi

Lăsându-ne-n  urmă doar case spoite

Şi do

Offf, Moarte necunoscută,
datori îi suntem de când ne naştem,
pragului tău!
Tu, ce vii din neantul infinitului,
neagră pentru noi, pământenii,
strângi într-un mănunchi omenirea
când ajungi pe la noi,
laşi gropi în sufletele noastre
în care plouă cu lacri

Un lampagiu în mintea mea
mai suflă iar în câte-o stea
că-i dimineaţă ori târziu
c-am apucat sau nu să scriu

Eu suflu-n cer că e fierbinte
şi poate îmi aduc aminte
pe lumea asta ce mai caut
de scriu sonete doar la flaut

Tăcerea cântă la pian
şi eu nu pot să-i

se scurge pe cele două mâini ale mele
cerneală simpatică pentru ora de scris
pasez lentoarea timpului cu un croșeu de stânga
când, iată, taci cu amurgul între dinți
și îmi eliberezi hulubii înainte de a coborâ de pe scenă

improvizația aceasta de clipe
mi

Doar o petală singură-şi veghează fructul

Sub pânza ne-ntinată a unui soare drept

Gradina îmbrcată -n cămăşi de miresme

Îi dăruieşte zilei un semn mai înţelept.

În stare de veghe ochiu-mi pândeşte

Seninul zimţat unde se piaptănă norii

Îmi ţes o clipa în ur

joc de-a dragostea

tu ești vară, eu sunt vară,

amândoi mângâiem iarba

și cu gândul jucăuș

ne-am trezit într-un culcuș,

privind cerul plin de stele,

pajuri se rotesc pe sus,

și în lună un oier

treaz acum în miez de noapte,

paște oile pe cer.

cerne vremea pulbe

Stam noaptea treaz cu gândurile rătăcite şi luam toată viaţa mea de la început să caut eroarea, vorba lui Spânache… Sau urme ale erorii… ,Îmi apărea în faţă Spânache ăsta cu figura lui de zarzavagiu cu întrebările lui aiurite: ai iubit-o? cum draculu

Deschid o carte,

citesc o pagină albă,

nu găsesc litere

nici pe marginea gândului meu.

Mă iau după semnele înscrise

la subsolul ei,

câteva rânduri uitate de poet

se precipită să mă convingă

că suflul cărţii este încă acolo.

Degeaba răsfoiesc,

pagini moarte se

În noapte, beciuri de tăcere şi-au deschis uşile zăvorâte

de timp. Sufletul se desface. A împânzit cerul în mii de

bucăti, stele care plâng cu lacrimi de dor, întregul şi

greierii...

Nu mai ştiu să vorbesc.

Sunt gol în marea fără valuri.

Doar gânduri se

CLIPA NEȘTIUTĂ

Se apropie sorocul.
E primăvară... echinocțiul;
Berbecii în balanță
Își caută norocul.
*
A plesnit clipa-n fereastră
Și mama s-a ușurat;
Moașa asistând travaliul
Cu un of! a răsuflat.
*
Lumea a aflat de clipa
Zilei de întâi april,
Că de

            Seara rezema zarzărul din curtea bunicii, în aşteptarea băiatului. Poarta se deschise cârâind ca un pui răguşit şi Ionuţ păşi în ogradă agale, târâindu-şi adidaşii de firmă, pecetluiţi cu steluţe şi etichete colorate. După cum arăta, ori

Ce dulce este, Doamne, viața de student! 

Dacă ne gândim că aici, în această carte ne este reliefat un fragment al acestui segment de viață de la începuturile pătrunderii ,,de bună voie și nesilit de nimeni” a socialism-comunismului în țara noastră, s

Prinsă între calcule şi măsurători, barba a crescut

pe nesimţite şi nici oglinda nu-mi arăta că trebuie

să pun ţăruş pe pajiştea de gânduri,

să priponesc dorul de un capăt al lumii,

să bat la pas distanţa dintre mine şi mine,

să-mi aşez privirea culcată

Dintre tot ...


Dintre tot ce mă doare e o poartă,
niște pietre rămase în suflet,
blestemul de aripi ca soartă,
și versul din strofa, din pântec.

Dintre tot ce mă doare-i tăcerea,
lăsată la masă, sfânt loc,
trăirea buimacă și averea,
din lap