Blog

cromografii de toamnă

cromografii de toamnă

rătăcite peste dealuri şi câmpii

se preling printre izvoare

despletite, aprinse,

 ca o corabie de fum.

se-chid uşile bisericilor

şi se deschid porţile la bolta-rece,

tapiseria toamnei ne îmbată

cu mirosuri din lico

Nu inventa

Nu inventa vreun vis de fericire,
din gânduri care-s adormite,
în vers să spui despre iubire,
cu ploi de toamnă îngălbenite !

Spune-ţi cuvântul, ca un drum,
necumpănit de vis sau rut,
din dăruiri ce vor fi scrum,
zălog ce are martor mut.

Spun

Noaptea a înghiţit oraşul unde am înecat fericirea,
din spatele ferestrei privesc nerăbdător strada, sparg clipele
care-mi şterg trecutul frumos pudrat.

În aşteptatele întâmplări, noaptea asta este prima
aflată încă sub un văl de nedumerire,
poate ziu

- Ionel, parcă lucrai în echipa de la tablouri de bord! Ce-i cu tine aici?

- Sărut mâna, d-na Adriana, m-am mutat în echipa doamnei maistru Lucica, fiindcă că are un suflet minunat!

Era sefa de la CTC pe secție. Îi plăcea să mai schimbe câte o vorbă c

seră de toamnă

luceferii ce mi-au

 aprins şesul

sub ochiul galben

 al lunii,

au incendiat pădurile,

 câmpiile,

şi-au speriat păunii,

 ciocârliile;

cuibul lor s-a topit

 în palma mea

ca un bulgăre tomnatic

 de nea.

fugim mereu

spre toamna tristă,

plopii se zbat

 şi

  Un hohot de plâns, o uşa trântită, o fugă oarbă pe scările încremenite...o portiera izbită şi un scrâşnet de roţi...Consternarea mută rămasă în casa luminată doar de constelaţiile colorate ale bradului împodobit ce arata patetic de vesel, în acel h

Vibrato

calul alb al liniştii se adapă din stele
curg toamnele mele/grauri gureşi în vie/
secunde silfide aburesc peste dealuri
se aşază la masă să tacă rotund

cine se îndrăgosteşte în prag de toamnă
are o gutuie în piept
sub frunzele roşcate îmi desplete

  Toamna vieţii îşi semnează intrarea pentru fiecare cu cerneala sa eternă pe actul de identitate al omului, fără să îi ceară părerea! Se prezintă protocolară, cu promisiunea unui viitor tihnit, bine plătit, după o viaţă de trudă, inducând chiar uşur

Nu a greşit cine a spus că un necaz atrage altul!Nu sunt o fatalistă, dar constat surprinsă cum anumite întâmplări se produc exact conform tiparului.Am intrat într-o nebuloasă opacă,ce pare că nu are nici început, nici sfârşit şi rătăcesc fără ţintă

Umbra timpului

Cade umbra timpului în van,

Cum se duce vremea an de an.

Braţul ei de vânt ori mâna ta,

Semn de-adio tragic îmi făcea.

Aş vrea să-ţi las în dar pasărea spin

C-o lacrimă pe geană şi-un suspin.

O caut pe- albastrul de sticlă ceresc

Degeaba î

Ai rămas

Ai rămas, atât, scânteie, frunza ce-a strigăt căzând,
într-o lume ca o taină, ce-i pierdută-n bolta nopții,
căutarea cea arzândă, călătoare ani la rând,
peste veacuri de visare, ce-au rămas în gura porții.

Ai să fii, atât, o frunză, c

Într-o noapte călduroasă,
Veni toamna năzuroasă,
Cu rugină, foşnet, ploi,
Cu vânt aspru, ţarini moi,
Frunze moarte, arătură,
Şi pustiu prin seara sură.
.
A plecat vara, agale,
Luând cârduri de cocoare,
Rândunelele în stol,
Lăsând nostalgii şi gol,
Vitregie de c

seară de toamnă

cade toamna ca o harpă

 plină de tristeți divine

bacovian fumegă seara

peste noaptea care vine

nu mi-e somn și mă topesc

după tot ce-i omenesc

dragostea, ce odisee

ruptă din homer cel orb

un fel de corint în flăcări

populat de zeul corb

toți z

Ne e teamă ...


Ne e teamă de vise, iluzii nocturne,
de oameni, cărări, de necunoscut,
înfometați de o vreme, ce ne calcă pe urme,
ce ne lasă în spate un gol absolut.

Te chem ca să vii, în visul ce-l tremuri,
la poarta în care un sărut i-amâna

Ai venit din limba simplă, din popor,

Te-a schimbat vecinul ”conlocuitor”,

De la turci, tătari și-alți asupritori

Te-ai ”îmbogățit” de era să mori!

Ți-a fost prorocit să aduci lumină

Țara ta să fie Preasfânta grădină

A Maicii divine ce L-a zămislit

Pe Isus

Plutire


Plutim într-o luntre cu clipe uitate,
când o toamnă la porți se aude în cânt,
cu o ancoră piatră de atingeri furate,
te întreb, ești aceeași, căci eu, tot eu sunt ?

În palmele noaste am avut noi destine,
dorinți de inălțare, prin iarb

Spre sfârşitul toamnei, bucătarul stăreţiei, care era angajat civil, plecă în război cu ordin de concentrare şi eu fusei chemat de Părintele Visarion la economat să iau bucătăria în primire. Acest fapt m-a supărat foarte mult, nu-mi mai rămânea timp

toamnă, iată-ne alături…

toamnă-aș vrea ca să-ți mai mângâi

 pletele de frunze moarte

buclele în care adesea

 mi-am îngropat dorul meu,

zile dulci, zile senine, unde sunteți,

 ce departe

ați trecut în nemurire:

darul de la Dumnezeu…

toamnă, iată-ne alătur