Blog

Gonea flămând şi însetat de sânge

În jungla vieţii-n asfinţit de soare,

Pornise în cumplita vânătoare

La care foamea l-a putut constrânge.

Atunci când ochii-i luminau sălbatic

Şi reflectau în noapte luna mută

Era un semn că prad-ar vrea s-asmută

Gonind-o-n

Venea deşteptarea.Ea se producea printr-un clinchet
când somnul era cel mai dulce,
când nu-ţi convenea înviorarea.Era prea devreme
şi erai gol de tine însuţi.
Se executa mai departe ritualul zilnic
dar nu fără să fi supravegheat şi amendat după obişn

Norii s-au aliniat la start, pe cer. S-au înghesuit atât de mult

încât niciun strop de ploaie nu mai cădea printre ei. Toţi

veneau spre mine şi eu aveam atât de multă treabă azi,

să lenevesc cu privirea pe ruginiul toamnei.

Nu-mi rămâne decât

să mă aş

RIDICÂND CORTINA TIMPULUI

  ...Voce dumnezeiască, tril duios de Măiastră Celestă, este un dar pe care soporana de coluratură SILVIA VOINEA l-a primit din partea  Demiurgului, dar pe care i l-a făcut spre a ne aduce bucurie în suflet și multă feric

îndemn

Ia mâna și așează-mi-o pe umăr,
la poarta ferecată-n zori ce-s albe,
nu mai visez, visând să număr,
neliniști ce mă strigă în silabe !

Mi-ai fost un "azi ", acum îmi ești o zare,
iar palma mea ți-e mângâiere aspră,
sub aripa ce-mi cân

    Dimineaţa aduse cu sine din îndepărtate tărâmuri, prospeţime, voioşie şi surâsuri înlăcrimate. Dragostea revenise pe aripi de poveste în casa de pe plajă şi dezmierda simţurile amorţite de tristeţe şi timp.Trecutul încătuşat în lanţurile grele şi

din rune, doina, te-ai născut,din patimi...

din rune, doină, te-ai năsut, din patimi,
delir de suflet îngropat în inimi,
prin codri dragi haiducii te-au cântat,
la plug ţăranii te-au avut tovarăş.
din vrăji născută şi apocalipse,
prin cerul vremii, p

Ard picioarele printre stropii de ploaie azvârliţi pe asfalt.

Parcă joacă şotronul şi eu îmi ţin capul la umbra norilor

pictaţi pe cer, în nuanţe, nonculori în forma aripilor larg

deschise, de zbor. Ţineau locul sufletului când se odihnea.

Ştia. Eu n

   E trecut de 9,30 şi abia am ieşit în aerul proaspăt și răcoros al dimineţii de septembrie, din tura de noapte. Pieptul îmi tresaltă într-un suspin de uşurare, iar sufletul eliberat de stihiile nopţii şi ale bolii, îşi strigă bucuria pictându-mi pe

Eu te-am întâlnit din întâmplare
înaltă subţire, fragedă
ca o liană-n spirală pe trunchiul minţii
Cu ochii-n ochii mei tremurători.
O îmblânzire de arome tulburătoare,
o revărsare de lumini şi umbre în râul
unde stau păsările la taifas
în zilele pudr

N-aș vrea 

N-aș vrea să calc, iubito, mult prea sus,
să nu-mi strivesc de poarta lumii firea,
lăsând în urmă ploaia ce s-a scurs,
să sting cu ea, sărutul ... amintirea.

Mi-a mai rămas un vis ca și o zgură,
sau iarbă, toată dor în rădăcini,
o

               GRĂDINA RAIULUI FOLCLORIC

       Când privesc în ”GRĂDINA RAIULUI FOLCLORIC” , cea binecuvântată de bunul nostru Dumnezeu, în ea văd cum au înflorit, ca p’un picior de plai, muzica, dansul şi cântecul popular. În acest colţişor mirific

Mă uit în oglindă și prind curaj

Costel Zăgan, UNIVERSURI PARALELE

anii...

anii se strecoară prin sita timpului
ca stropii de apă printr-un robinet stricat
nu-mi dau seama cum reuşesc asta
desi nu-i auzim 
atunci când se asează pe tâmplele noastre
albindu-le cu esenţă de viaţă

Dincolo de noi, nu e nimic. De mână, amândoi, eu şi sufletul  

călcam ţărmul. Marea ne săruta tălpile bătucite de iţele vremii.

Gândurile dansau cu stelele şi luna. Luna era plină. Lumina

urmele paşilor din adâncul fără valuri. E linişte şi muzica

mut

Se descompun cuvintele-n gânduri
eu le scriu aşa cum îmi vin în minte
rotunde şi pline de nuanţă,
în ele îi regăsesc femeii surâsul
şi taina.

Din prea linişte, mirare
şi se face seară-n lume devreme.

Înlăuntrul meu se filtrează timpul
pe care niciodată

Peste tot ...

Peste tot numai apă, peste tot numai valuri,
când versul e scris în ceruri de lună,
nu mai sunt oameni, peroanele-s dealuri,
o zi se destramă, o noapte o împreună.

Peste tot suntem visuri, ce tremură-n șoaptă,
respirând un trecu

marea

de vei cuprinde într-o pleoapă marea

rămâne spânzurată doar mirarea

plutind pe val prin purpura trufașă

noi nu-i vedem făptura uriașă

și spuma luminată a valului confuz

ne sperie privirea, ne cade în auz

suntem și vis, și pulbere pierdută

ca niște