Blog

plouă

toamnele vin cu despletiri de frunze

într-un concert de dor vivaldian

cocorii desenează geometrii pe cer

triunghiuri care urcă dealuri sure

se-ascund apoi în nori până ce pier

lăsând în urmă răni de roșu-aprins

și-n suflete melancolii ascunse

coboară

Văd lacrimi


Văd lacrimi în ochii absenți,
sub gânduri păstrate surori,
la porți sunt pereți transparenți,
când taine se adună în nori.

Pe pietre se urcă izvoare,
statuile-n lut sunt prăpăstii,
sertare ascund o scrisoare,
din timpuri de vraj

 August

Discul soarelui flămând la amiază treieră valul.

Septembrie

Glasuri cristaline sparg bruma dimineţilor.

Octombrie

Gătită de bal cu ciorchine în plete şi frunzişul în fald.

Noiembrie

Jurăminte uitate în parcuri pustii.

Decembrie

Broderie cu fir de argi

Sub frunze-n bostănărie,
Moleşită de la soare,
O vrabie cenuşie,
Zburlită de supărare,
Se frământă în ţărână,
Când pe burtă, când pe-o rână!

Pulberea înnecăcioasă,
Prin penaj i se strecoară.
Nu prea este sănătoasă,
Însă-n vară, bunăoară,
Când norii

adolescență

adolescență,

acvariu al unui timp

pe care n-am

să-l mai prind niciodată,

lumea aceea ireală

 și colorată,

cu serile

pe care le credeam

mistice poeme

 de dragoste

s-a ascuns

 undeva-n univers

în orele roșii ale

acelui amurg.

CANAR


Mi s-a părut doar mie, sau copacii au respirația
oprită ?

Aș fi putut să mă dezbrac de galben, cu stele-n ochi
întâmpinând curat vântul care împrăștie norii,
dar colivia, este clipă în nemișcare.

Zadarnic caut cerul care se pregătește

Prea multă dăruire strică
chiar şi uneia ca tine rebelă
care iubeşte frumos ca într-o ploaie
fără umbrelă.

Eu ştiu şi m-aştept la cei mai rău
cu tot sufletul pe masă,
îmi spui că nimic nu se face degeaba
şi mă duci la tine acasă.

Ce nesătulă plăcere te

Comedia umană pe scurt

Costel Zăgan, UNIVERSURI PARALELE

TOATE SE STRÂNG LA UN TIMP

Mă arde deseori un dor
și însoțit mereu de-un junghi,
pe umbra rece de picior,
coboară până la genunchi.
*
Se împletesc în mușchi de pulpă;
printre degete, în iarbă,
se strecoară, dar se-ncurcă
precum firele în barbă.
*
Reze

poem de dragoste

motto

“Femeie,
ce mare porţi în inimă şi cine eşti?
Mai cântă-mi înc-o dată dorul tău,
să te ascult
şi clipele să-mi pară nişte muguri plini,
din care înfloresc aievea - veşnicii.”

Blaga

pribeag sunt fără tine, femeie,

ca un pom în furt

Era în anotimpul acela pierdut în memorie
când fata cobora pe cărarea de pe deal,
o aşteptam la ştiubeiul din Luncăreasa.
În clipocitul rotund ca pietrele lui făcute colac
din care ţâşnea izvorul cu-n susur sferic,
aici mi-a dăruit întâiul sărut înfo

priviți în zare

priviți în zare, toamna vine,

 cad frunze moarte de aramă

și picură din cer rubine,

un peisaj pictat în ramă.

privesc la geamul solitar

și-ascult prelungile suspine

de foi de plop ce cad arar,

priviți în zare, toamna vine.

vine încet ca o

Nu vreau

Nu vreau să fiu o amintire spartă
şi nici istoric podurilor mele,
mi-e slobodă silaba de la poartă,
legat mă simt de reguli, sau pingele.

Frumosul tău mă arde cu tărie,
eşti spaţiu unde am un pisc de vis,
eşti rana mea din rana cea târzie,
ma

SFÂNTA MARIA

Ajută-ne, Maica Domnului!
*
Maria, după Scriptură, de-a pururea fecioară,
Predestinată Născătoare de Dumnezeu!
El, Creatorul tuturor lucrurilor;
Creatorul a tot ce-a fost și ușor și greu.
*
Creatorul tuturor născătoarelor,
Purtătoare de a

În cupele albite, trei crini adună mirul

Când cerul îşi desface în taină patrafirul,

Iar busuiocul verde se-aprinde la icoană

Prin jertfa Ta supremă se vindecă o rană!

Un orb prinde Lumină în inimă şi plânge

Pe cruce vede Cristul şi lacrima-i de sânge,

O M

Mi-a plecat femeia din cuvinte, sunt îngândurat,
bate crivăţul prin oase, se agită singurătatea.
Pe malurile cerului vin anotimpuri de ceaţă,
soarele se vede mai rar şi păsările-mi sunt speriate.
Mă voi odihni în durerea frigului, orizontul
se va apr

LIMBA NOASTRĂ CEA ROMÂNĂ

M-am născut cu limba română de mână
Și m-am plimbat cu ea vreo câțiva ani prin casă;
Dormeam în palatu-i, unde era stăpână
Regina cuvintelor în înțeles deplin și forma lor aleasă.
*
Conturul ei e graniță de țară veche
Călcată

Trebuia să-mi aminteşti

să-ţi spun această poveste,

despre idealuri personalizate înzăpezite,

şi puţin despre noi.

Într-o viziune instabilă, pe punct de topire,

citeam printre moliile unei pagini,

despre o eternitate regizată,

cu miros de ierburi cosite, az