Blog

       Atâta linişte era în primăvara aceea şi toate curgeau pe făgaşul lor firesc. Soarele zvânta pete aburinde pe reavănul pământ, pământ sătul de ploi... acolo în oraşul vechi nu ninge niciodată. O mireasmă de miere şi pomi înfloriţi mult prea tim

 Pe marea în furtună

 Fragilul vas

 Izbit perpetuu

 De valul îndoielii

 În ce mai crezi?

 Busola e-n adâncuri

 Și cerul plin de nori

 Nu-ți mai arată nordul

 E ceață-n jur

 Marea își fierbe-n cocă

 Ne-mplinirile

 Un singur țărm

 Te-așteaptă

 Un singur far

 Iub

SPATIU....

Cu mintea pot cuprinde un SPATIU infinit,
Spre patru zări albastre, sau urc spre zenit.
Gândul meu străbate prin SPATII abisale,
Cu umbre si lumini,unduind, domoale.

Să nu oprești...


Să nu oprești nisipul, îl lasă ca să curgă,
să cadă peste văi, ca visele din mine,
și din rumoare vântul să ne transforme-n rugă,
să învăț și avalanșa, ce curge-acum în tine.

Vezi, eu sunt anotimpul, ce cade pe hârtie,
vreau

Ca un lan de secară

netreierat,

părul meu

sub ameninţarea mâinilor tale

ce culeg spice pline

din preaplinul necopt.

Dumnezeu vede de sus

zidirea noastră

împreunată pe câmpul păscut.

Eu,pianul si-o romanta

Nu te chem,tacuta-ncerc,
Sa m-opresc,nauc-alerg,
Ma-nvartesc singura-n cerc,
Chipul tau nu pot sa-l sterg.

VIATA

Cărare întortocheată,
Dificil de străbătut
Şi deschisă şi blocată
Sacrificii de făcut.

Am ştiut

Am ştiut,că eşti copac,
Braţe crengi ,ce mă cuprind,
Frunze ruginii,ce tac,
Rădăcini care se-ntind.

marea

marea mea ce mi se-arată

 ca o boltă răsturnată,

curent alb de stropi pe ape,

infinit plutind opac,

unde ţărmurile tac

şi cum vine val pe val

în seism orizontal,

creasta ei cum se ascunde

scoţând capetele-n unde,

parcă tot se duc şi vin,

învârtite de-un

 Se scurge-n van nisipul din clepsidră,

 În jurul nostru universu-și face scut

 Iar cavaleri ai timpului-n derivă

 Tăișul armelor de foc ei îl ascut.

 Sunt nemiloși în trecerea rapidă

 Și urme-adânci îți lasă pe-al tău chip,

 Sunt rani pe care-n viața ta

Sus, privelişte bogată a colinei solitare.
Jos, câmpie croşetă cu o holdă verzulie,
Presărată cu maci roşii, fâlfâiri de ciocârlie,
Şi gângănii ce au zoruri prin străfund de coridoare.

Vară îmi strecori şireato, fioruri prin toate cele!
Ai venit cu poale

am trimis dragostea în exil
pe magica insulă a lui Ovidiu
unde soarele crește mai sus cu o octavă
iar răsăriturile sunt atât de cuminți
încât sparg valurile cu liniștea lor

dragostei mele i se deschid scoicile
are reflux ca o mare agitată
din nisipu

Vin ploi ...


Vin ploi ce bântuie prin gând,
când timpu-i crud în umbre întunecat,
în spate-i cerul, nu vreau să m-ascund,
mă sting canoane, dar învii păcat.

Ascult de ploi sub pleoape fără vină,
pun virgule iubito, între tăceri,
ți-e aproape

Te blestem!

cu toată dragostea mea,

să nu-ţi găseşti o clipă, liniştea.

Şi-n fiecare loc pe unde-ai fost cu mine...

tu să tresari,

să-ţi fie dor de mine!

De dragoste!

De ură!

Blestemul se împarte...

Să te gândeşti la mine!

Mereu...

Voi fi departe.

Şi lacrima-mi

Mă întorc

acolo unde soarele rotund de chihlimbar

răsare şi apune de după deal.

Unde izvorul plânge - şi lacrima se stinge...

acolo cucul cântă şi inima-ţi încântă.

Mă întorc în ţara doinelor, în cântatul zorilor,

râsul dimineţilor şi glasul pădurilor,

În ţ