Blog

Trimite-mi Iisuse buchete de lumină,

Mângâierea şi spreranţa mântuirii,

În seceta din suflet,raza Ta divină

Mi-aduce balsamul Sfânt al jertfirii.

Cu umilinţă cer frumuseţea Ta,

Iubirea nesfârşită,iertarea cea divină

Veşnic , sub crucea Ta, mă voi ruga

Senin

O! doame, ce-ai făcut din moarte, iarăşi viaţă,
iar sângele ţi-au şters, cândva, norii cu ceaţă,
răspunde rugii noastre, c-un val de… bucurii
în ziua învierii, adu-ne morţii…vii.

Săptămâna aceasta dinaintea sfintelor Paști pe pământ unde trăiesc comunitățile de creștini se percepe un suflu general mult mai elevat decât în alte perioade de peste an;pentru cuățirea spirituală,pentru a se trăi mai în concordanță și în respect pe

Femeia este unde trebuie să fie,
inima ei este fructul toamnei copt,
are obrazul rumen de piersică a soarelui.

Sprâncenele-i arcuiesc tainele nopţii
peste unghiuri de lumină din ochi lăptoşi,
irişii lor trec prin oglinzi de apă şi întuneric
umbrele fu

O, palidă icoană a vieții-mi fără capăt!

O dureroasă rană a sufletului mort,

Ce sapă-n unde grele și-amețitoare-n treacăt,

În cugetări depline și-n inimă o port.

Tu stai în calea căii și stai în fața morții,

Cu mila ta, călăii, îi cruți și îi dai sorții,

-Ştii?

Stau şi mă-ntreb dacă ai simţit cum ochii

mi se scutură de bucurie şi trupul cade flasc, moale.

Dacă

ai mai simţit sau văzut eternitatea pruncului

la sânul mamei de când n-ai mai fost pe acolo?

Vezi tu?

Ăsta e momentul meu, acum.

-Şi ce rezolvi

Palidă faţă de lună

cu scripete de apă curată

tragi floarea de soc.

Curge cu duh împietrit,

mă adulmecă vise,

îmi muşcă sub-pasul de ceară.

Se menesc ciuturi

să scoată argintul.

Aşa mi-am plătit

dreptul la zi.

reverie

au început zarzării

 să-nflorească,

frunzele puse-n lanţuri de lună

 bat a foaie verde,

în somn pe talerul visului

 dansează o balerină,

lebede uscate, decapitate,

 zboră spre miază-noapte,

cai albi şi clavecine

se plimbă prin ţara nimănui,

magul prive

Credinţa-n Dumnezeu mersul lumii nu-l schimbă,
îl face înţeles,
gândurile nelimitate primesc un prag de meditaţie,
tot ce se naşte-n lumină trece-n speranţă.

Cel milostiv îşi află liniştea uşor
şi-îşi caută cu slava cuvintelor în ritual rostite
îzvoru

E ziua ta copil pribeag

Ce soarta îţi coboară

Peste al vuietului prag

Ce l-ai sărit în doară.

Când îţi vei arunca privirea

E simplu chiar de înţeles

Că tatăl tău te-aşteaptă acolo

Să îl priveşti mai des.

Dar timpul trece nemilos

Şi vei uita privirea

Când chiar

GERMENELE EXTRATERESTRU

Pe pământ și în suflet se plămădește
Un ferment de renaștere. A încolțit
Un germene extraterestru, născut
Dintr-o rugăciune a spiritelor umane
Însetate de divinitate, de absolut și de
Aspirații înalte și torentele de energii

Rodica%20Nicoleta%20ION%20-%20Canturi%20printre%20randuri%20-%20text%20-%20BUN%20-.doc

Rodica%20Nicoleta%20ION%20-%20Canturi%20printre%20randuri%20-%20coperta%20BUN.doc

Iată ataşat textul şi coperta, în format Word, al cărţii cu care doriţi să mă premi

SUSE


ce greu în această noapte, pe lună, 
în cămașă de forță, pe cap cu cunună, 
să vezi cum se face drumul albastru, 
când din ceruri picură-ncet câte-un astru.

să vezi cum luna după dealuri se-ascunde, 
și Domnul picură stelele-n unde, 
o noapte, senină,

Muzicant străin de lume,

cu faţa arsă de neziceri

şi pălărie tivită cu scoici...

miroase a mare.

Plesnesc fluturi în palmă

şi scârţâie treceri prin oraşul de sticlă.

Pe aici a mers

nebunul pământului.

I-au încleştat argint în palmă;

sclipitor de nenoroc-

îl culeg de pe scările zeilor.

Cer îndurare să-mi domolească setea,

şi jar pentru foc...

Cu jalbă au venit iarăşi

şi neamurile s-au răzvrătit.

Am obosit de suflare

cum spaima miroase a om !

A început o săptămână magică,divină
A patimilor mântuitorului Iisus Hristos
Ne pregătim pioşi să luăm lumină
Visăm să-avem un gând mai luminos.
 
Se-apropie şi clipa dulcei împăcării
Cu inima curată, fierbinte să iubim
E- aproape Învierea, clipa puri

Pe Muntele Golgota-n sus,

de aur inima având,

Crucea de lemn căra Iisus,

 lovit, hulit, din greu oftând...

Sub Crucea grea, dulce povară,

mergea pe calea mântuirii

tăcut, sub ploaia de ocară,

ducând păcatul omenirii.

Iar astăzi, plini de vanitate,

din aur c

 Stȃnd pe prispa casei mele,

Într-o zi cu doruri multe,

Îmi veniră-n minte cele

Ce mi le spuneai, iubite.

Și, cu dorul sub cămașă,

Îmi cȃntai la mandolină,

Dragostea ta pătimașă,

Colo sus, pe o colină:

Dacă nu te văd o zi,

Inimioara, draga mea,

De dor tot m-

Am obosit să aştept un semn de la tine, şi m-am întins pe malul apei, cu urechea lipită de nisipul fierbinte. Scoicile-mi şopteau cuvinte amăgitoare despre iubirile noastre, despre singurătatea din mijlocul lumii, despre reguli încălcate, despre dest

Am vrut să plec dar versul tău mă cheamă,
să îi dezleg misterul ce îl duce
şi uite-m-aşezată la răscruce!
Să plec? Am să mă-ntorc de bună seamă.