Am ochii de sticlă colorată,
trec prin beznă cu plăcerea unei stafii,
o umbră obscură se scutură din pereţi.
De teamă văd
cum fâlfâie ceva şi caută peste tot prin casă,
nu se aude nicio mişcare în afară,
nici măcar un cocoş nu ţipă după miezul nopţii

Din trupul salciei bătrâne

Am rupt un ram... Cu trupul său ,

Frântă-n duioasă plecăciune,

Am plâns un fiu de Dumnezeu. 

În cuiburi cântă păsărele 
Vesele, zglobii în glas, 
Că primăverii i-a rămas 
Un cer senin și plin de stele.

 Ne naștem pentru a muri,

 Ce cruntă e predestinarea,

 Vom înfrunta morții chemarea, 

 Atunci când timpul va veni.

 In viața noastră zi de zi

 Deși o privim cu teamă

 Trăim mereu aceeași dramă,

 Ne naștem pentru a muri.

 Chiar de nu-i auzim strigarea,

 Atun

 Când cerul e tronat de luna plină

 Tu ești mireasma dulce-a unei flori,

 Iar buzele sărutul ce m-alină

 Și pleoapele petale în culori.

 Ești mlădioasă ca tulpina-n zori

 Sub calda mângâiere-a unui vânt,

 Ce-abia adie dincolo de nori

 Și se coboară-n valur

    Sfială

Timpul se dezlipeşte de mine, atingerea-i rece, fiori mă poartă.

   Primăvara

Pădurea-n simfonii, verdele crud prin paşii candorii.

    Nocturnă

Şi în întuneric se nasc lumini, dar întunericul dăinuie.

     Zori de zi

Noaptea se destramă pe geana

nu ştiu unde m-am trezit

vin exact spre mine

cineva mă trage de mână doi paşi

camere mici pe roţi alergau în jur

toţi se grăbesc undeva

case suprapuse cu pereţi transparenţi

nu-i cunosc

de unde vin ei

cineva mă priveşte cu ochi mari

coloraţi clipind încet

faţ

Stop trecutului stop prezentului
stop viitorului Stop tuturor pro
numelor personale şi mai ales
impersonale Ce se scoală de
dimineaţă s-ar putea să ajungă
în cazul acuzativ Însă nimeni nu
îndrăzneşte să viseze prezentul
nostru cel de toate zilele şi mai
cu

Dimineața aceasta sfântă de Florii,
Mă întâmpină în cântecul razelor sale,
Revărsând aurul roșietic de zori,
Cu miresmele reci,de albastru și alb
Plouându-mi sufletul însetat de răcoare,
Cu simfonia parfumurilor, de zambile
Liliac și mărgăritare, pic

Rugă  de  Florii

Ajută-mă, Iisuse Sfânt,

Să-mi fac Ierusalim din suflet,

Ca să nu rătăcesc în îmblet,

În trecerea-mi pe-acest pământ.

Ajută-mă, Iisuse-al meu,

Ca şi în ziua de Florii,

În cugetu-mi curat să vii,

Să te păstrez aici mereu.

Te-aştept, Iisuse-n

Sunt o zi cu ploaie măruntă şi deasă,
gândurile se scutură, le simt rostogolite pe piele,
a prins vremea mucegai.

Cu tine se-ntâmplă altceva.

Eşti bucuroasă să-ţi refaci somnul pierdut,
plăcerea te mângâie cu-n răpăit ritmic.

Amândoi ştim ce uzi am veni

Justiţie dreaptă

Am privit eu dintr-o rână

La justiţia divină,

Cum le face şi desface,

Şi dreptatea o împarte.

Dar nu am înţeles defel,

Cum deciziile nu-s la fel,

De ce-n primă instanţă

Hotărârea e o zdreanţă,

Iar decizia din Apel,

E taman într-un alt fel!?

E

                        maestrului Petre Anghel

Am murit o moarte de-o clipa, azi-noapte,

când tu dormeai neştiută de dorul meu de ducă

călare pe zări şi mă durea văzul ca prin ceată, pe pământ.

Mi-e frig aici,

plec acolo unde temperatura creşte demult

E, he, hei… de când v-o coc!

Pe o scenă, sub un soc,

Neavând odihnă… ioc,

O bătrână intră-n şoc:

Strigă: Pieptu-mi face boc,

Simt că-mi varsă ochii foc!

Măi puştani, în guri cu ţoc,

Cât aş bate-n palme – poc,

Faceţi-mi un pic de loc!

Chiar de am pantofi cu t

E, he, hei… de când v-o coc!

Pe o scenă, sub un soc,

Neavând odihnă… ioc,

O bătrână intră-n şoc:

Strigă: Pieptu-mi face boc,

Simt că-mi varsă ochii foc!

Măi puştani, în guri cu ţoc,

Cât aş bate-n palme – poc,

Faceţi-mi un pic de loc!

Chiar de am pantofi cu t

Celor care ne "sfidează"
 
Din tumultul unei Zile alegem, abia spre seară, un moment de re-culegere; undeva în sînul familiei. Înaintea momentului oniric nocturn. Credem că ce-a fost, a fost şi că mîine, neapărat mîine, vom fi mai buni, în toate cele.

Timpul fuge prin gânduri de când te iubesc,
pielea înfloreşte la fiecare adiere de vânt,
oasele devin luminoase ca un felinar de noapte
în care găsesc dorinţe neîmplinite.

Trupul arde în flăcări izgonite din iad.

Aşteptările nasc sentimente ciudate,
pr

Înfrȃngere, insucces,

Dușmanilor, nu doresc!

Eu sunt nepăsător,

Să mă lăsați să mor

În poiana cu flori,

În zi de sărbători,

Sub soarele arzător,

În cȃntul păsărilor.

Acolo odihni-voi

Somnul meu lung, cel de veci,

Acolo eu visa-voi

Între patru pereți reci:

Ce-

spovedanie în faţa oglinzii

vreu să mă spovedesc în faţa ta oglindă,

singur să mă cobor în strălucirea ta ca-ntr-un vis;

fă-mă tânăr, fă-mă zeu ca la douzeci de ani

când ucideam toate imperiile în somn,

când mi se făcea ziuă din ochii iubitei

şi-i salvam

Personje:

Vintilă Ionescu, patron bogat, neimplicat,

Amalia Ionescu, soţia lui Vintilă, de asemenea,

Ticu Ionescu, fiul lor, necăsătorit, activ, mai mult decât s-ar fi cuvenit,

Alexandru Murgoci, prietenul lui Ticu, figurant,

Natalia, iubita lui Alexand