Blog

Mă plictisesc de incertitudinea prin care păşesc
fără să-mi surp zidul după care mă dezbrac,
când mă surprind vinovat de încăpăţânare
nu mă las furat,
devin o fiară agresivă şi vorace
ce rupe hălci din viaţă şi le înghite.

Tot ce-mi place se obţine cu

(Foto de aici)
Am ținut prizonier un întreg univers
Și, în palmele-mi reci, bolta de stele;
M-am trezit în durere cântată în vers
Și pe strune cu lacrimi amare și grele.

Am crezut idiot, și-am sperat absolut
Și-arogant, refuzând să-nțeleg relativ;
M-a

Urcam încet pe munte, era rai,

Ploua pe noi cu raze printre brazi,

Tu alergai 'nainte, țopăiai,

Se-oprise timpu-n loc. Era doar azi!

Mergeam agale-n urmă și priveam.

Erai prințesa visurilor mele

Și nu știai ce tare te iubeam!

Îmi eclipsai și soare, lună, s

Răstălmăcesc raze de lună

când vântu-şi acordează  strună

pe negre întinderi de ape

şi somnul curge vis s-adape.

Arar un ochi de stea clipeşte stins,

de unda unui gând se lasă prins,

ţese prin noi fir de armonie,

 dorul de tine dorinţa -nvie…

Suri zorii

În astă seară…

la fel ca ieri

la fel ca mâine,

îţi rotunjesc surâsul

cu palmele întinse peste

tăcerea vie frântă pe tâmple.

Durerea pluteşte

lacrimă-n privire,

de-a te avea în suflet

şi niciodată-n braţe.

Şi dorul, dorul de tine iubite,

creşte-n insomnii

câ

veșnicie

Cuprind în suflet o minune

 când îți sorb obrajii,

setos de parc-aș bea

 o mireasmă.

Când stăm ochi în ochi,

incendiem totul împrejur,

dorul de tine, dorul de noi,

ca altădată umblă nebun…

Fără tine traiul pe pământ

 e pribegire.

Eu nu știu ce regină

Cu sufletul deasupra de trup
respir viaţa pusă între ghilimele,
nisipul din oase sub şipotul apei
trece prin carne mai departe odată cu gândurile
şi zilele vin să-mi mărturisească iubirea.

Când intru la loc în casa din piept
în clipele când îmi mângâi

 Când între noi s-a așternut iubirea

 Dar  totuși e ceva ce ne desparte 

 Rămânem poate doar cu amăgirea

 Că timpul e-ncropit  din visei sparte.

 De-am încercat la loc să le lipim,

 Din cioburi ca să facem un întreg,

 N-am reușit decât un anotimp

 În care

       Când treci pașii tăi lasă urme de dor pe plaja pustie. Eu le ascult chemarea dar ei se pierd în neantul iubirii dincolo de marea amăgirilor.  Rătăcesc pierdut pe-o plută a amintirilor frumoase purtat în derivă de valurile gândurilor pierdute

Se-apropie ziua magică a învierii,

e timpul să uităm tristeţea ce apasă

sufletul rătăcitor, haideţi să încercăm

măcar in săptămâna luminată

un pic mai milostivi să fim!

Pe el, mântuitorul nostru îl iubim

cu dragoste imensă ne -nconjoară                   

Nu mă încred în albul zăpezii

este uitare,

mirosul de viaţă

pe care îl are secunda...

Nu-mi găsesc liniştea

să pot vedea

în adâncul din mine...

Mi-i teamă

să nu cad în deznădejde

şi, de cad,

ajută-mă, Doamne,

să mă ridic

pentru a mă ţine de drum!

Încerc

să resu

            SATUL

Au inima sensibilă poeții...

Își cântă fiecare satul

și-n orice slovă el încearcă

să nu fie-ntrecut de altul.

Sate de munte, de câmpii, de dealuri...

forme perfecte ca un cerc,

iar prin ocheanele moderne,

în timp, vedem cum se petrec.

Până şi şoaptele îşi şoptesc şoaptele, pe muteşte, săptămâna asta.

Au făcut vocalize să-nveţe să tacă

şi capul îmi explodează, ochii mă ard, în trepte.

Îmi curăţ hainele, mă spăl, picioarele aleargă fără să privească

pietrele călcate cu sânge şiroind

baladă

ca ulise vin din luptă,

prăfuit de marșuri lungi

cu o sete ne-ntreruptă

osteneala să-mi alungi.

ne vedem în basme albe,

străjuind același vis,

să-ți aduc atâtea salbe,

ca o creangă de cais.

spală-mă deja de jale,

ca să fim mereu ferice,

să pornim pe a

Voi presăra-n cuvinte culori de curcubeu,
Însăilând dorinţe, pe care le vreau eu,
Purtate pe aripi de-o pasăre măiastră
În zbor promiţător spre zarea cea albastră.

BUN RĂMAS!
 
- Haină nouă EL mi-a dat,
Pe cea veche, ţi-am lăsat
Să o duci la loc sfinţit
Întru care-am adormit!
 
De jelit, de plîns nu-i rost ...
- Dar mi-e dor de tot ce-a fost!
- Eu te las acum cu bine,
Dumnezeu fie cu tine!
 
Toate-n Viaţă ce-am fă

îmi desfrunzeşte fruntea în aşteptare a verde
încrâncenat se scurge ochiul în zare
a uitare a tristeţe şi iar a uitare
oglindeşte-te în mine îţi zic
şi uite cum a înflorit veşnicia
şi cum focul se stinge
în lumânarea fără de sfârşit
cad îngerii unul câte un

Prin sacrificiul Suprem, norii s-au risipit

în zări îndepărtate, iar soarele a zȃmbit

fiecărui creștin, purificȃndu-l ca-n ziua

în care l-a văzut pentru prima dată.

Toată greutatea păcatelor era acum

pe umerii unui singur Om:

Omul lui Dumnezeu!

Urfet Șach

M-ai botezat în apa cristalină 
a cerului în care m-ai visat
şi-ai indulcit a ochilor lumină
ce-atât amar de lacrimi a vărsat. 

M-ai îmbăiat în roua ochilor
şi m-ai uscat cu-a gurii mângâiere.
M-ai învelit în haina umbrelor
să simt străină orice adiere.

M-ai

De…

-         acrostih –

Fericire şi mulţi ani, nume de floare: Violeta.

Lăcrămioara, Crizantema, Viorel, Florica,

Orhidee, Crin, Camelia, Brânduşa, Viorica,

Roza, Dumitriţa, Garofiţa, Margareta…

Ierusalimu-n inimi credinţa ne-a adus,

În care va intra Feci