Dincolo de fereastra cerului

Introspezione

Dincolo de fereastra cerului
e destinul
de o veterana lume,
gratios arcului inimii
si a timpului linistit.

Dincolo de adevarata
truda a pamântului
sunt petale de speranta
a cânta
cu parfum de orhidee
orizontii de mare
al

Plânge codrul de aramă,

Plânsul lui, ți-e destinat,
Crengi foșnind el, te aclamă,
Odă-ți cântă, ne-ncetat.

Starea din noapte a persistat în zorii amiezii din zi.

Priveam buzele cerului cum se deschid şi închid,parcă

vorbind sau încercând să înghită fărâmele din dunele de nisip

ale nopţii trecute. O lumină ca un fulger, a scânteiat pământul:

-         Ce fa

Cândva

Zburam printre norii albi

De hârtie

Ca o pasăre scăpată

Din colivie

Țineam brațele larg deschise

Îmi crescuseră pene din vise

Și mă întreceam cu ciocârliile

Străbătând – raze invers –

Tăriile

Un om de zăpadă

Am făcut acum

Din visele albe

Căzute pe câmpur

Sângerează

Ori îmi pare mie

Pasărea asta necunoscută

Din colivie?

Aripile prea mari

Stau adunate

De parcă ar sta cu mâinile la spate...

Nu cântă,

Nu poate să zboare,

Văzduhul o doare,

Nu mai vrea să vâneze,

Vrea doar să se-mbete

Din apa curcubeului,

Pe îndelete..

În toată noaptea, s-a lăsat liniştea cuprinsă de pământ şi cer.

Priveam hipnotizat de realitatea visului cu ochii deschişi,

răsucirile în aer ca nişte acrobaţii pe sârma invizibilă a vieţii,

sărutări hulpave de dor nebun şi rănile lor se astupau

cu fi

absenţă

Am găsit o pană purpurie pe zăpadă,

Sus de tot zbura pasărea,

Care se hrănea cu ger şi cu lumină de lună,

Încă i se mai auzeau trilurile,

În albastrul cerului nimeni n-o mai urmărea;

Am intrat în casă,

Cărând după mine vara şi primăvara,

Făcute buc

Te-am sărutat


Te-am sărutat în vis, tu ai aflat,
că am fost cu tine într-un loc anume,
un gând din toamnă-n zâmbet îmbrăcat,
din taina lavă, dor stigmat...în lume.

Visam că-ți prind iubirea-n păr,
o floare albă s-o dezlegi cuvânt,
șuvițe căt

Perjarul

Din Comuna Rădăşeni,

Mai la deal de Fălticeni,

E o faimă răspândită

De-o-ntâmplare inedită.

Cică o cioară dintr-un pom,

A furat de la un domn,

Perje dintr-un prun bazat.

A dat iama… ş-a zburat!

A-ncercat omu’ s-o prindă,

Aruncând la ea din tindă,

Cu

Început de noapte peste ziua obosită de gânduri.

Le-am pus la aţipit să dau drumul viselor să zboare

când îmi alergam picioarele pe străzile luminate de îngeri.

A fost

prea înaltă bordura

 de pe faleza care delimita

cerul de pământ.

Mi-am întors palmel

Nemultumit de propriile izbânzi
de teama să nu mă întreacă ceilalţi
mi-am zidit în memorie convingerile
una peste alta cu liant,

dar şi zidurile uneori se dărâmă.

Doar urmele cetăţilor rămân,
să fie descoperite în timp.

Împăcat,
cu tăcerile steagului co

ÎȚI ESTE NUMELE IUBIRE CA ȘI VERSUL ..
MIHAI EMINESCU
Laura Schussmann

M -am născut cu versul tău ca rădăcină
I ubindu-te în taină mă înălțam verde tulpină
H oră de cuvinte mi-am înflorit,cu amor,petale
A scultand-ți dorul,seara pe deal,doini

DOR DE ALBASTRU...
Laura Schussmann


Cum aș putea să te uit iubito ?
Îmi lipsește ce ai luat cu tine
Din ce ai găsit că mai era în mine.
Și ai fugit,iar,în lumea ta,dulce astru
Căci îți era un dor imens de albastru..

Erai frumoasă și atât d

De ce-ţi laşi ochii înapoi, fără să vorbească când mă strigi ?

Eu nu-mi întorc privirea de la cer. E albastru şi e al meu.

Trupul mi l-am lăsat pământului să mi-l îngheţe în acel stâlp

drept şi plat în talpa capului

când îţi vei odihni zborul.

Sunt fr

De mor, mă duceţi unde pacea-i sfântă,
Cu păsări care, astrelor, cuvântă
Iară Pământul, Cerului, se-nchină
Îi mulţumind pentru a sa Lumină,

Acolo unde frunza stă şi-aşteaptă
A vântului mângâietoare şoaptă,
Unde coline, de iubire mute,
Zefirul cheamă,