Blog

Ai plecat ca să te cauţi. Să nu te-ntorci mai devreme să te găseşti,

chiar dacă eu nu voi mai fi decât acel punct din amintire.

Să mergi înainte.

Totul e rotund şi ciclic.

Când îţi vei odihni zborul, mă vei afla că n-am obosit să te aştept.

Doar că vo

Imn eminescian
Ca dorul ne frământă şi ne arde,
Că moştenirea vieţii nu ne lasă,
Cu Eminescu noi vom fi oriunde,
Oricum, oricând, în orice timp, acsă.
Străbuni, români, în grai şi în simţire, 
Cuvântului un limpede izvor,
Ne-aţi dat pe Eminescu moştenire,
Ro

E vina mea că m-am născut să trăiesc

iubirea cu ochii deschişi. Dar, oare,  

sunt ai mei sau alţii s-au aciuat să privească prin ei, viaţa ?

Am să-i închid afară.

Îmi las doar trupul să mişune orb

pe străzile împerecheate

de grijile pomenilor de ieri a

ultimul sărut

număr paşii

următoarei primăveri

care încă n-a sosit,

cea a trandafirilor,

cea a florilor,

 cea a salcâmilor

în floare,

cea a ierbii şi-a mieilor,

cea care-mi vesteşte

ţipătul cocorilor

şi care-mi aminteşte

de ultimul sărut

ce avea o lacrimă

pe dină

Te uită


Te uită la mine și ascultă ce-ți spun,
răspunsuri se adună în taină mai multe,
mi-e roșul cu tine, mai roșu...străbun,
a lumii-amintire, s-așează s-o asculte.

Cântarea cu tine mi-e întinderi albastre,
și visul mi-e sânge ce-mi circulă

Numai timpul care trece va aduce alinare

Geniului pe veci sihastru când eternitatea doare.

Eminescu va fi veșnic ca ,,Luceafărul” iubirii,

a cântat natura-ntreagă, dar și marea lege-a firii.

Și trecutul a prins viață prin Scrisorile măiastre,

actual a f

Numai timpul care trece va aduce alinare

Geniului pe veci sihastru când eternitatea doare.

Eminescu va fi veșnic ca ,,Luceafărul” iubirii,

a cântat natura-ntreagă, dar și marea lege-a firii.

Și trecutul a prins viață prin Scrisorile măiastre,

actual a f

                     lui Mihai Eminescu

Giulgiul de zapadă

aşteptând sub luna plină,

ochii-mi aplec

înspre albastru

şi-o pânză de stele, argintie

ducând în dinţi ţigara

cu fumuri rotocoale

dintr-un repaos lung,

rămânând în nemişcare,

în lunga mea durere c

INGRID-Din noua casă

Am sosit în țară azi dimineață de la Venezia cu un zbor al companiei wizzayr.De la aeroport m-am îndreptat cu taxiul direct în Militari la autogară de unde am luat autobuzul către Pitești.Am cumpărat bilet și mă îndrept cu valiza

E vremea ca lumea să-nţeleagă
tăcerea la masa tăcerii
cum apa curge-n râul de alături
prin anotimpuri cu veşnicia sub ochi
fără teama de singurătate.

Iar cuvintele să-i fie ferestre de gând
când atinge cu inima starea
ce înalţă sufletul deasupra de si

Când timpul trece, timpul meu, un gând

se-nfiripă-n Suflet – va naşte iubirea.

În drumul meu, spre aripi, toate semnele culese

de prin ramurile vieţii, vor prinde suflare.

Nu vor mai fi desene.  

Vor fi literele unui puzzle de cuvinte

în limba noastră,

INGRID - 2
E trecut de miezul nopții, la ora 1,45 pleacă autocarul spre Italia, cu destinația Bari. Eu am cumpărat bilet până la Pescara. Puteam să aleag orice altă destinație, am optat pentru Pescara nu pentru că acolo mă aştepta cineva, ci doar pen

------------
INGRID
VIAȚA CONTINUĂ -2

Trecuse ceva timp de când lucram în casa doamnei Paola , când mi-a sosit din țară vestea că soțul meu intentase divorț. Unul din copii venise pe acasă și din întâmplare a găsit în cutia poștală citația ce-mi era

Vezi...


Vezi, până și patul a îmbătrânit la capăt
de gând anodin, când buzele mele
sunt prea departe ca să îți scalde inima
sub simfonia plăcerii zămislită
muguri în mine !

Vezi suntem doar două picături de iubire,
răzbătând prin deșerturi d

O stea s-a înălţat spre culmi;

Acum luceafăr este printre stele,

Dar pe sub tei şi printre ulmi

Se-aud doar cântece de iele.

Pe dealuri buciumul îşi cheamă

Cu jale-apusul menestrel,

El, printre nori ce se destramă,

Îşi cântă doina singurel.

Codrul îşi leag

Tremurând de nerăbdare,
Trestia unduitoare
Barațe-ntinde,-n așteptare,
Pentru-o caldă-mbrățișare.

                                          lui M. Eminescu

                      Ceaţa

                      îmi împresoară ochii.

                      Îi închid – întunericuri adânci

                      mă cuprind şi un suflet lin

Primit-am gratuit

Biletul la spectacol

Atunci când prima oară

În astă lume ochii,

Mirat eu i-am deschis.

Şi de atunci într-una

Trăiesc aceste acte

Râzând, plângând de multe ori

Când rolul principal

Pe-această scenă-a vieţii

L-am deţinut chiar eu.

Am obosit de

                        lui M. Eminescu

                  S-a dus un 15

                  şi încă un strat

                  de iarbă şi frunze

                  a rămas

                  cimentat de zăpada