În dimineaţa asta, lume multă, strânsă ciur la biserică,

în jurul unui cor, sobor de preoţi, înalţă mătănii şi cânturi

spre cerul din care, stropi de ploaie picau să dezgheţe

îngheţul de peste an şi eu într-un colţ, ştiam.

Era Sufletul sosit din drumu

Ion C. Pena (nascut 25 august 1911, comuna Belitori, azi Troianul, județul Teleorman - decedat 29 iulie 1944, Alba Iulia) a fost un publicist, poet, epigramist și prozator român. S-a nǎscut într-o familie de țǎrani agricultori, fiind primul din cei ș

Sbor alb, aruncat peste zare,

Trec albe legiuni de gânduri –
Nici-o stea, nici-o statuie de sare,
Înfipte-n trecut, în curânduri.

Alergam, aur, printre platanii suri,
Ceas deşteptător pentru fluture şi cuc,
Iarba ne mângâie, plopii mahmuri
Şi Dumnezeu e bun

Noaptea caldă ... noapte pasăre nocturnă

Aripa de neguri grele şi-a lăsat-o
Pe oraş ca un „Adio del Passato”
Fredonat într-o lagună taciturnă.

Pietonii pe trotuare trec în grabă.
Liniştea se sparge’n uşi de cafenele.
Catedrala’nalţă turlele spre stele
În mi

INGRID- VIAȚA CONTINUĂ

E vineri dimineața,au trecut 5 zile de când am sosit în Italia, m-am trezit devreme și profit că Alla și celelalte colege de cazare nu s-au trezit încă,pentru a-mi face duș, astfel că voi lăsa baia liberă pentru celelalte 5 fete

Stare

Amețit îmi port în funze,
drumul meu și calea lor,
către alte lumi confuze,
disperarea unui nor.

Joacă-n ceruri dor iubire,
sub un ger în veselii,
printre norii albi oștire,
suflet veșnice beții.

O beție-n dor să îndure,
cu o Poart

Din ceruri curg

Păreri de-amurg

Întristătoare,

Se-ntrec bătând

La geam de gând

Să mă-nfioare,

E timpul mic,

Nu e nimic

Să-mi dea voinţă,

Pleca-va-n veci,

Spre reci poteci,

A mea fiinţă.

Pe-un ram de spin

Aud suspin

De lună nouă,

Îmi face semn

Să îmi aştern,

Să fim no

Sus, tot mai sus,

Înspre apus,

Îmi zboară gândul,

Pe firul blând

Îşi depănând,

În seri de-a rândul,

Fior de dor

Spre Dorador

Şi-n lunga cale,

La ceasul mut

Dureri se-asmu

Cu colţi de jale.

Din ochi de zei

Cad picuri grei

În palma mică,

Mi-e dor, mi-e frig,

Nu pot să

în ochiul nostru cel himeric

în zaţul dulce de cafea

miroase timpul a duhoare,

la cârciumă poetul bea

un ceai fierbinte de cicoare.

dezamăgit în calea mea,

l-aud pe Dumnezeu cum plânge,

alcool absurd atunci aş bea,

alcool amestecat cu sânge.

mă calcă visul

M-ai pus să văd nemişcarea
în golul în care respiră
numai vidul
şi naşte neantul.

În minte scântei aprind
idee după idee
şi pârjolul mă arde
asemenea dragostei femeii
care mă face s-aştept
pe jeratic.

Ştiind cum se perindă clipele lungi
ca notele pe un

Recunosc că subiectul mi l-a oferit, oarecum neaşteptat, un articol din ziarul „Formula AS” (nr. 1066 din 14.03.2013) scris de Vasile Andru (versiunea on-line o găsiţi la adresa http://www.formula-as.ro/2013/1066/miracole-crestine-109/maica-domnului-

se uneşte

cerul cu pământul

în iarna

ce-mi fulguie sub picioare

şi tată,

la tine stau

şi crucea-ţi privesc

de pe banca aşezată

la capul tău

cu stejarul

ce-şi scutură

ultimele frunze

peste tine,

coroane

se-mpreună

în pătura de flori

să-ţi fie cald

şi

bine

să ne fie

Pământul


Pământul meu sărută și pasul tău și zarea,
în dangătul de zori vestind o dimineață,
sculptate în povești erau munții și marea,
când te-am sorbit în mine, din tălpi până pe față.

Doar cerul tău-i ninsoare, de alb, pe gât pe buze,
cu p

Tchestita koleda e urarea-n bulgara,

Care de ieri se rosteste iara,

Motivul e simplu- nu toti au urmat,

Acel calendar care-i indreptat,

Indreptat de cine? inca nu se stie .

Pe aceasta tema disputa e vie,

Important e faptul c-avem o credinta,

Care ne va duce

Vaca

Printre munţi şi printre văi

La Chelaru în zăvoi

O văcuţă beată muci

S-a pornit către Tecuci

Şi-a luat cu ea-n maşină,

Ş-o sticlă de tescovină

Ca să-i ţină companie,

Dacă sete o să-i fie.

Iar în vad pe la Gâzoi

I-au ieşit în faţă doi

Ş-au săltat-o ca val

Alerg şi ei aleargă odată cu mine.

Ei spre mine şi eu spre marginea cerului să-nvăţ,

să-l măsor în clipele iubirii de nesfârşit.

Doar trupul se mai agaţă de ei, de norii albi, gri, negrii,

să-şi odihnească picioarele. Privirea e tot înainte. Ea zboară

Alerg şi ei aleargă odată cu mine.

Ei spre mine şi eu spre marginea cerului să-nvăţ,

să-l măsor în clipele iubirii de nesfârşit.

Doar trupul se mai agaţă de ei, de norii albi, gri, negrii,

să-şi odihnească picioarele. Privirea e tot înainte. Ea zboară

Sunt atât de avar şi flămând,
nu cheltuiesc nicio clipă
fără dragoste.

Furtul permis de femeile măritate
uneori din răzbunare,
caută plăcerea dusă la culme
şi cine ştie câţi bărbaţi trebuie forfecaţi
pâna începe să se prindă;

paşii întorşi înapoi
duc l