Blog

Suflet de părinte- plug

Drum pe cer şi cuib în zare,

Mama, pruncului cărare

Doar prin lacrimă şi faptă,

De iubire-i vinovată, pentru prunc.

Mama- lacrimă şi faptă

Te alintă şi te iartă de  greşeli

Se ascunde-n clipele de ieri, 

Când te legăna şi cu poveşti 

T

Pe cărarea de sub nuc

Umblă dorul hăbăuc*,       

Dorul badelui, dor greu

S-a pus la sufletul meu.

Refren:

C-așa-i dorul, călător

Ca setea după izvor

Și unde își află loc

Pune inima pe foc.

Rară floare de cules,

Bade-al meu, eu te-am ales

Dar mi-ai pus în su

Ninge de ore în şir...

Pădurea doarme albă, pustie,

nori plumburii vin dinspre nord,

vântul spulberă neaua prin vie.

Ninge de ore în şir...

Steluţe de gheaţă pe frunte îmi curg,

sunt reci şi ninge în delir,

în acest sălbatic si iernatic amurg.

Ninge de ore î

am închis cotlonul imaginației

 
fumegă rănile deschise cu un suspin nemăsurat 
nu știai 
numai ochii tăi, poartă făclia speranțelor prin tranșeiele disperării 

nu întârzia iubite...

Golul de tine, îmi presează pieptul cu fiecare gând

care aleargă hai-hui şi coboară în stomac,

se măreşte,

se înalţă,

creşte

şi împânzeşte cerul.

Mă sparg, mă risipesc şi cioburile din mine, se adună-n două cuvinte.

Auzi tu, oare, cum strigă fiecare par

SCHIMBARE DE DESTIN... DRUM NOU...
Laura Schussmann

Dacă ne-am cunoaște viața și destinul de la început ,cred că ne-am plictisi așteptând fiecare secundă să se întâmple.. Și am uita să trăim ... Am fi într-o continuă așteptare și într-o continuă

Mi-e mâna...

Mi-e mâna o creangă, mi-e viața o toamnă,
far' să mimăm un surâs enigmatic,
m-așez în genunchi, spun ruga, vezi mamă,
mai sunt un ecou, deși sunt tomnatic.

Mai sunt un ecou, sau poate-o lumină,
mai sunt și nebun, mai sunt și amar

LA MULȚI ANI TUTUROR PRIETENILOR CARE POARTĂ NUMELE DE IOAN,

                          IOANA, CUM ȘI DERIVATELE ACESTORA!

      Vă doresc multă, multă sănătate, fericire, clipe senine lângă cei dragi,

        împliniri neașteptate, tot ce este mai frumo

La Bolta-Rece

Eminescu la Bolta-Rece,

fumează şi petrece,

 Creangă îi povesteşte ceva,

o singurătate ucigaşă străbate

prin inimile lor,

e iarnă sau moarte,

zăpezile ca nişte femei în alb

cad din ceruri peste privirile lor

prin ochiul de geam

care dă în uliţă

Spre care cer,
privirea mea se-ndeaptă,
cu lacrimi între gene
ca un vers...
și ce iubiri
acolo mă așteaptă,
când sunt un muritor
în Univers?
Eu n-am văzut pericolul stihiei
și nici veșmântul mântuirii
n-am ales...
c-am fost copilul poeziei
și multe

Cu firescul zâmbetului tău hilar,
un iz de tandreţe obosită
pus pe cele câteva cuvinte de întâmpinare
îmi lasă impresia unei scurgeri prin vene
a unui lapte în loc de sânge.

Ca o noapte împăturită prea mult
mă simt dezvelit de ascunsul meu interior,
r

Pe un perete de sare ea se picta-n oglindă
în păr cu o diademă de stele
cu rubine în colţuri.

Avea doar lumini şi umbre
ca să estompeze culorile lucioase,
lini şi puncte de sprijin
pentru frumos.

O strălucire venea de niciunde
cât penelul aluneca,
de p

Privelişte de abis ancestral

Pierdut prin căile domoale

Azi tot aştept tot acel mistral

Să mă readucă la visare.

Adorm şi mă trezesc aievea

Plâng tot zâmbind subconştient

Am obosit s-adorm când vrerea

Încă-şi mai caută un ambient.

Trudesc în deznădejdea mut

Gândul meu,
un cântec spre înalt
cu melodii de stele
şi adieri de vânt
înfrunt iernile cu privirea,
mă ascund sub farduri de fulgi
cu raze unice de fericire
din orizontul meu
te-am cunoscut,
în lacrima furtunii
veneai din alte anotimpuri
pe drumul sufletului
las

Întreb dacă auzi cum scrijelesc cuvinte pe hârtia sugativă

din ochii ce-ţi privesc zborul în dimineaţa clipei din noaptea

îmbrăţişată de stele şi luna plină de vise ursite cu busuioc sub pernă.

Simţi şoaptele chemării din adânc ?

Strigătul gândurilor

IUBIREA NOASTRĂ VIRTUALĂ

Ne –am căutat îndelung eu si tu, suflet gemăn
Și pînă azi nu te-ai ivit în viața mea,
Mă convinsesem că nu exiști ,că esti doar un mit
Și viața-mi curgea așa, egală de la o zi la alta.
De ceva timp lumea a început o nouă eră,

Mantia visului

învăluie gândul

Când Rigel îşi cerne

albastru descântul.

În briza tăcerii,

plutesc atâtea şoapte,

Tumultul vieţii poartă

risipite-n noapte.

Adâncul desprinde

umbre transparente,

Vălurind visări

în linişti aparente.

Ziua nu cunoaşte

extazul mister

Răspunsul curat și pur al sufletului nostru când buzele sunt pecetluite de tăcerea gândului

LACRIMA
Laura Schussmann

Vin dintr-un suflet
și mă preling ca un cântec
prin misterioasă simțire
într-o răscolire de pântec.
Sunt o picătură de rouă