Încărunţea pe răbdarea celorlalţi,
viaţa-i părea o împlinire dată
ca o sursă de lumină naturală.
Nicio umbră nu poate rămâne pasivă
la împărţirea oamenilor în bogaţi şi săraci,
norocoşi ori fără noroc.
Cei cu mâinile lungi nu scapă nimic printre deget
...atâtea tărâmuri răzbat
Prin linia vieţii din palmă
Odată cu plânsul luminii
Şi ape ce nu le cresc umbre
Atâtea scrutări peste
Lumea dezmărginirii de arbori
Că se scutură cerul de stele
Şi încarcă la frunze
Atâtea inutile ecouri
Î
... un maldăr de cuvinte devenim
La subsoara drumului fara poteci
Unde nici aripa nu ştie margini
Unde silabele de mâna scrise-n noi
Adorm
Şi nu putem să le ajungem
Deşi aceleaşi şoapte măcinăm
Şi doar tăceri ne umplu sacul
...să şti înserările
Că-n vîrful picioarelor umblă desculţe
Abia adierile Lunii
Să nu-ţi tulbure
Să nu-ţi risipească
Nici despletitorile ploii
Cea mai răvăşitoare stare a literei
Pe toată întinderea
Mersul abse
Cristale în ţurţuri, adunate-n ferestre
de ochi, se (s)curg pe obraji. Luminile
licăre-n bătăi de inimă, tica-tica
şi seara
adoarme ziua cu visele nopţii brăzdate
de stele. Dorul cu jarul aprins la picioare,
zboară pe pârtii de munte…
10.12.2014
Tasam sentimente amorţite de ploaie,
cu frigul pătruns pe geamuri, steluţe
şi ninge.
Ninge fulgi mari pe drumul cu lecţiile
predate la şcoli de viaţa în grade cu minus.
Şi mâinile
mi le frec bulgări să arunc în pereţii de cer
cu nori albi şi gri, să
De ce-ai vrea tu să îmi cunoști misterul
Și tainele care mă fac să plâng
Când răscolesc cu-n frigurare cerul
Iar mâinile de neputință-mi frâng?
De ce-ai vrea tu să-mi afli visele
Pe cine strigă noaptea până-n zori
Când diperate rătăcesc cărările
Şi-mi scutu
Va veni o zi când mă voi opri din dansul meu copilăresc, ca un vals printre versuri și, sărutând cuvintele, atât de simple în rostirea lor, le voi dezlega de taină și le voi lăsa să ningă petale de cireș în cerul de lumină al adevărului, acolo unde n
AVEM NEVOIE DE..
Laura Schussmann
Avem nevoie de...
acel ceva
să ne reamintim de noi,
când mai uităm că existăm
pe linii paralele de destin.
În revelații clare să ne regăsim
unde am rămas în suflet goi.
Avem nevoie de....
iertare,
când
De mic mi s-a spus că trebuie să iau joaca în serios, dar nu am înțeles la momentul respectiv însemnătatea și importanța reală ale acelor sfaturi. Credeam că e un clișeu care se spune copiilor ca să uite că își doresc să se facă mai repede mari.
Oricu
Să-mi spui de știi...
Să-mi spui de știi, că eu mă închin la cetini,
la flacăra din munții cei de gheață
sau la întristări tacite...sfinte datini
și la izvorul tău, ca dimineață !
Să-mi spui de știi, că timpu-i grabă mare
că am un suflet, fla
Vin iar, sărbătorile de iarnă...
si multe suflete pierdute-n lume,
cu fulgi de dor încep să cearnă
peste câmpul albit de brume.
De ce să spun că azi sunt fericită,
când glasul meu nu-și are sens?
când știu că viața mi-este ruginită
și vre
Ridica-mă, când sufletul îmi plânge
și când necazul greu mă-ncearcă...
eu sunt aici...tu vreau să îmi fi arcă
vino la mine și-n brațe tu mă strânge.
Ridică-mă, când cad și genunchii-s rupți
de-atâta rugă...fă-mă să calc pe mare...
să simt că ești cu mi
Seninul cade peste Marea Moartă
valurile,
dune de nisip ca ceara,
cerul deasupra
un deşert de cenuşă
de care atârnă
stele blonde, căzătoare,
inimi de sare înoată
în apele turcoaz.
Iordanul sfidează singur moartea
împrospătează grota
cu apă dulce,
sub
Zimbrii pădurilor prăfuite
De aducerile aminte,
Îngenunche timpului-ieri.
Vuieşte pământul sub copitele lor!
Gânduri se-ascund, plâng şi dor...
Închid ochii... Înnouratele pleoape
Plutesc peste ale clipelor ape.
Nuferi îndepărtaţi inundă zarea pustie...
Un infinit infirm, anost, banal,
STatic şi cast... în boluri de cristal...
Un infinit pliat către niciunde
Ne strigă şi ne cheamă, ne ascunde.
Suntm vulcani, lumini, luciri de stele,
Subtil, acelaşi infinit ne cere
Eternităţii, hrană să-i aducem
Şi neui
Lumina alunecă pe gleznele tale,
înfloreşte nuferi sub tălpi,
ochii privesc tăcuţi apa
peste care treci cu surâsul subţire
ca o trestie legănată de vânt.
Noaptea cât metafizica iubirii
îi pune pielea pe băţ întunericului,
bătut cu el cerul se scutură
Cad, din cer, picuri de dor când nu sunt acasă.
Îmi plimb gândurile în sus şi în jos, cu palmele căuş,
să-i strângă, să mă încălzească când vine peste recele
din oase, să simt iarna la gura sobei deşirând poveşti
(s)toarse strâns, îmbrăţişate de su
Numărul zero este un număr cu soț sau este un număr fără soț?
Citeste mai mult…
-->
Comentarii
Oare am postat-o unde trebuie?
Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!
Vă mulțumesc.
Sănătate!