Blog

Contraste


S-au scuturat iubito, în parcul meu castanii,
emoția din toamnă, doar a rămas în fire,
pe aleea noastră acum, sunt flori de gheață,anii
doar trec în grabă toți, secure sau iubire.

Nu mi-ai zâmbit de mult, iubind sub jurăminte,
chiar

– Neneee ¹!

– Bună, nepoate!

 Bucuros de revedere, mă ia în brațe și eu îl înlănțui pe după gât. Simt brațele puternice ale cioplitorului în piatră.

– Ce mai faci, nene?

– Ce să fac?, uite am mai cioplit niște pietre uriașe pentru bolta tunelului de

N-am locuit niciodată
liber
într-un loc mai frumos
decât sufletul tău.

Ochii mi s-au scufundat albastru
într-o mare luminoasă de stele
ce naşte de ruşine pământul
şi cerul nesfârşit.

VENIȚI SĂ ÎMPLETIM SCUT DIN IUBIRE PLANETEI
Veniți ,veniți oameni ,creaturi din sămânță, substanță, energie a iubirii
Veniți voi ce vă simțiți în spirit arzând focul nestins , misterul plăsmuirii
Veniți voi făpturi ,plăsmuite din iubire, cu suflet

Era prea devreme în dimineaţa

nopţii şi eu nu (a)dormisem, încă.

Îmi ţineam sufletul în braţe.

Priveam cerul prin fâşia din care

părea că-mi faci cu ochiul, tată

(aşa cum o făceai odinioară).

Se strecura Lumina printre fulgii

de zăpadă căzuţi în strop

Zburătorul cu plete de argint

În noaptea de Sfîntul Andrei,
.Cerul mă scrutează cu ochi de adâncimi de genuni de întuneric
Profund, fără margini, magnific, pictat cu mii de stele scîntei,
Din înalt Luna cu palida-i față ascunsă jumătate de umbrele

Eu vreau


Eu vreau iubito,să îmi simți cuvântul,
ca o sămânță, care naște-o viață,
mă doare cerul, nerostind Pământul,
să nu rămână viu, în sân de gheață.

Eu vreau să-l simți și poate-mi vei răspunde,
cu glasul tău cel sfânt, cântări de flaut,

ACESTA ESTE DOAR UN PAMFLET. ORICE ASEMĂNARE CU PERSOANE SAU FAPTE REALE ESTE PUR ÎNTÂMPLĂTOARE. VĂ ROG SĂ ÎL TRATAȚI CA ATARE. - LiaMihaela
Uite, măi, că Internetu*
azi mi-a inspirat pamfletu*

Chiar de vine Nicolae cel cu pasul mărunțel,
uneori, chia

În toamna bolnavă de spasmofilie
alte rădăcini vor creşte în trup,
mă vor îmblânzi până la epuizare
şi curând voi deveni mielul alb al iernii.

Simt gesturile rupte de cuvinte
cum lovesc în textul meu colorat
ca într-un vas care nu se sparge,
de ies di

În gânduri- frunze, vise de copii

Grăbind spre-acelaşi veşnic zori de zi...

Depersonalizaţi, în lumi de stele, 

Păşim peste uitate frontiere.

Privirea ni-i copac cu flori de gheaţă, 

Pe buze de lumină sângeri ard...

Ni-s braţele adânc sculptate-n viaţă

Şi c

Ţi-am prins pe trup aripi de frunze

Şi înger nepăcătuind 

În rochie de vis şi toamnă, 

Spre cer, iubito, te trimit! 

În castitatea ta, fecioară, 

Eu mi-am crescut însingurarea...

Ştiu că te plâng, c-o să te doară, 

C-o să te soarbă depărtarea...

Oh, ştiu că-

Răspunsul tău e structurat, 

Dacă-l diseci, în părţi distincte...

Ceva, adică, s-a-ntâmplat,

Dar tot, nu-ţi mai aduci aminte.

Că bunăoară, la-nceput,

Tu crezi că te-a atras maşina,

Deşi, subtil, ai conceput 

Jocul "cocoşul şi găina".

Când insul, bine îmbrăca

Ochiul din moalele inimii este              verdele lui de

------------------------------------     +       ----------------------------(lacrima nu pateaza)    

     Păcatul nesăvârşit                           

Ce iei acum din piaţă când te duci ?! 

O chită de verdeaţă... şi iei seama,

Că nu mai ştii încotro s-o apuci 

Şi-ţi vine să-ţi tai venele cu lama.

Trăieşti modest şi vegetarian

Eşti salcie bătută-n dos de foale, 

Îţi iei mereu verdeaţă de doi lei 

Şi te gân

                      Moş  Nicolaie  

Ai trecut, Moş  Nicolaie

Şi în ghete  ne-ai  lăsat

Mai  nimic, o nici-o laie

Şi mult  haos, deghizat...

Ai trecut  Moş  Nicolaie

Cum trece, gâsca prin  apă

Şi-ai  lăsat, oameni  de paie,

Ce  şampania-i adapă !

Ai  trec

N-am bani nici de pomană şi tu ştii...

N-am bani nici de maşină mortuară, 

La popă, taxă n-am cu ce plăti, 

Mai bine du-te! Du-te-n altă ţară! 

Că n-am unde munci m-am plâns mereu...

De-o vreme poate ştie lumea toată...

Mă plâng într-una, oh, aşa sunt eu, 

Aleargă timpu-n răbufniri sonore...

Sunt stâncile un înger risipit

Prins în clepsidra albelor gondole...

Un semn urcând spre minus infinit.

Aleargă-n ritm copitele-istorii...

Sub rătăciri de vânturi curg poeme. 

Strivesc dimensiunea inorogii,

Implementând f

...sclipesc dimineţile în ferestrele zilelor

Cu umerii goi

Duc mai mult pe picioare

Obişnuinţele

Aerul de după

În alte dimensiuni caută ochii

În farul drumului

Negură

Negură

Şi ce mai vrea de la tine

Îţi spui

Vei v