Blog

Vidul din noi

Măreşte laturile universului 

Cu încă un timp. 

Milimetrii de lacrimi... 

Fluidul fiinţei noastre risipită-n eter

Îşi caută forma...

Unde eşti?! Unde sunt?! 

Un vid bătând ca un clopot 

Cu marginile deschise spre plus infinit,

Sălbatic, atroce,

Exilat în sine însuşi, 

Un ascet uitat de vreme, 

Primenind nemărginirea, 

Pe cărări călca alene...

- Barba-ţi lungă-i, barba-i albă,

- Nţelenită de porunci

Şi de neagra-ţi sihăstrie...

Unde moşule te duci?!

Mă priveşte... Îmi măsoară 

Chipul cu privirea sa:

-

Mă risipesc pe lespezi de altar

Şi dor tăcut precum un duh în moarte

Şi ghimpi de foc în inimă-mi răsar ...

Deşertăciuni în lumea asta-s toate! 

Pe ceruite aripi scriu cu jind

Chemare către Tatăl Dumnezeu...

Fiorii morţii parcă mă cuprind 

Şi-n trup îmi par

Din zori, m-am legat cu toate gândurile de El.

Se aşezaseră toate pe umăr. Vroiau să mă doară

neputinţa de a mulţumi îndeajuns pentru bucuria

ochilor, când îndoiala minţii şi-a deşirat dorul

de viaţă. Păreau drumul spre altarul sufletului

unde ruga îş

Nu-s pastile, nici seringi, 

Dar sunt doamne...în halate, 

Care, dacă le tot strigi 

Le auzi: "Suntem stresate!"

Nu-i vaccin pentru copii, 

Nu-i tifon! Nu e nici vată...

Niciodată nu vor fi...

Însă, vom avea co-plată.

Nu sunt paturi... Virtual

Stăm cumva cu m

... Veni acasă-n patru labe...

Mama-şi întâmpină feciorul:

- Te înţeleg, te doare capul...

De ce te doare şi piciorul?! 

Crama nu e prea departe,

Dar de-atâta mahmureală, 

Nici măcar în patru labe 

Nu poate urca pe scară. 

- Pită, circ și sex! Domne-ajută!

- Mărie, sex?

- No, Gheo, voroveam sîngură de vremi.

- Socot că-l bocești pe ăl răposat.

- Cum nu. Așe? Răposateee, scoală și mă bateee!... Mă, Gheo, luat pălincă?

- Dară cum. Gustat-beut-luat! Tuuu, Mărie, așe faină ești

Ochii-mi sunt în lacrimi! Azi, e ziua mea;
Dorul, depărtarea... cum le-aș arunca!
Dor de-a mea căsuță, de ai mei părinți,
Ce-s de vreme bună singuri, părăsiți.

De Sf Nicolae !pentru toti prietenii, pentru cei dragi si nu numai..

DE aceasta sfântă zi, va doresc numai bine, multa fericire, îndeplinirea tuturor dorințelor si fie ca Sf. Nicolae sa va călăuzească mereu in viată.

De Sf. Nicolae, fie ca cei dragi s

Te voi iubi atâta timp cât inima-mi va bate

Şi cerul sufletului va fi lipsit de negri nori,

Cât timp dorul din mine va putea străbate

De dragul tău orice obstacol pânâ-n zori

Eşti avatarul dragostei care divin a apărut

În miez de caldă vară, plină de can

...era un crâng de sentimente

Din care s-a rupt

Ambalajul luminiil...

... altarul preaplinului

Zâmbetul fiarei rănite

Cu  puii flămânzi...

... niciodată  tăcerea

n-ai atins-o  cu

gân

...voltă ochiul secundei

Până la freamătul trupului

Jumătate odăi fără margini

Jumătate înstrăinările lor

Voltă ramul ninsorilor calde

Pe care faci cumpănă inimii

Jumătate sufletul tău dezrămat

Jumătate înstrăinăr

     ... s-au stâns în palma mărturiei nopţi

Rupînd zăbala unor alte vieţi

Cum târâtoarele din pielea-i strâmtă

Pe coapse vremuiau copitele

Potecilor ce n-ai ajuns

Cădeau genunchi de nesfârşiri

Acoperind  la timp

Ce n-

    ... de la capăt

    Nu venea altoirea fântânii

    Lăsării sau ridicării pe vîrfuri

    În oglinzile mării

    Nici zâmbetul fiarei

    Prin întoarcerea-n loc

    Flacără în trupul cuvintelor

    Nici piatră în ochiul pădurii spul

Având în vedere că din materialele pe care dumneavoastră le postați pe acest site se adună materialele pentru revistă am avea rugămintea ca ceea ce postați să fie scris cu diacritice. Materialele fără diacritice vor fi excluse din start indiferent de

Există încă punți
Peste prea puține și frământate idei
Încolăcite într-un nepătruns labirint,
Și vrafuri de vise ce le-nconjoară,
Suple, candide, chiar fragile,
Sunt legătura dintre mine și realitate...
Există poate și câteva cuvinte
Ce se dovedesc punți,
Și

Decembrie...

E-o lună de povești, cea mai iubită lună
Și timpu-i este tânăr pentru poveri de ani,
E luna ce prin viscol, ea suflete alină
Cu bucurii făcute, fără a fi sărmani.

De când pășim în lume aflăm că găzduiește
Pe doi Moși de legendă ce sunt nem

Pătrunde vântul rece
în gândul amorțit
și suieră a jale ca focu-n
jar mocnit.
Îmi spulberă-ntrebări
din inima ce tace:
-De ce-numărătoarea începe de la unu,
continuă-nainte, nu are drum de-ntors?

Noaptea-i
o inimă neagră de supărare
în care întunericul
se topeşte în sânge
şi fuge cănd vine dimineaţa
pe cai de lumină nărăvaşi
cu soarele-n şa.