Blog

Vine dinlăuntru un dor măcinat de timp.

Timpul în care mi-am dat picioarele,

pământului, să primesc aripile cerului.

Au crescut rădăcini în adânc şi-n crosul lor,

prin viaţă, s-au ros, s-au umflat şi ţipă durerea.

N-am auzit-o. Eram prea ocupat să-nv

         ... nici un cuvânt despre sufletul

         Nemaivăzutului chip

         Sau despre prevestitoarele clipe

         Învălmăşindu-se unele-n altele

         Şi totuşi făcâ

...intră pe uşă trăgând siguraţa de drumuri

Peste-nserarea din vatră ce abia se deşteaptă

Să te apleci

Nu ma aplec

Te-mpiedic

Nici asta - fiecare fiecăruia suntem

Clipe-nrobite de-naltele ierbi

Recunoaşterii

Dar

...atâtea tărâmuri răzbat

Prin linia vieţii din palmă

Odată cu plânsul luminii

Şi ape ce nu le cresc umbre

Atâtea scrutări peste

Lumea dezmărginirii de arbori

Că  se scutură cerul de stele

Şi încarcă la frunze

Atâtea inutile ecour

va salut cu drag pe toti... va tot citeam de ceva timp si nu eram decis sa imi fac au ba cont... iata ca m-am decis, asa ca va multumesc de primire si va doresc tuturor inspiratie si multa dragoste....

Îți scriu ca să mă ierți, femeie,
De toate relele ce ți-am pricinuit,
Că te-am lăsat când tu aveai nevoie
De mine, ce atâta m-ai iubit.

Am știre că pe altu' acum iubești
Și că din flori copil tu i-ai făcut,
Mă-ntreb de-s tată, de-o să mă dorești
Atu

ALEILE DESPĂRȚIRII NOASTRE...TOAMNĂ..

Gata..
pleci toamnă
cu bagajul tău de frunze cu tot.
Mă lași
mai săracă cu o frunză, două,
dar mai bogată cu un vis.

Și pleci toamnă,
cu pas ușor de frunză ruginie.
Elegantă,
în rochia ta arămie.
Pa

IUBITUL MEU ... FULGUL DE NEA ...
Laura Schussmann

Undeva
între univers și pământ,
suspendat
de un petec de nor,
înghețat
de atâta început de iarnă
și dorit
de neatinsa albă zăpadă,
mă pregătesc
să ning doar spre tine,
eu, rebelul tău

Din noapte, trezit de burniţa căzută mărunt,

ştergeam cu mâinile, ca o paleta, îngheţul din ochi.

Zorii mijeau cerul.

Aveam timpul de partea mea, credeam. Îl mituisem

de cu seară, la o cană de vin fiert, să nu cadă pe pârtia

de clipe aşternută polei,

Femeia mi se culcă pe toate sentimentele,
cu trupul despletit de sălcii pe ape
îndepărtează furtuna.

Face noaptea de nerecunoscut,
alungă hainele dincolo de inimă,
privim dragostea cum levitează fără obiect,
cum se pierde în ochii fascinaţi.

Când bate

Într-o viaţă de dincolo de mine,

când eram mai bătrân în ani,

ca iluzia,

am întâlnit la o masă, la un pahar de vorbă, Timpul.

Nu aveam cuvintele la mine şi dus de vrajă,

în vremea de acum, mi-am lăsat dorul

să zboare.

De atunci stau şi-mi alerg gânduri

Ia-mă în brațe, tu, copilărie!

Ninge cu flori de vis și fulgi de-argint
Pe ulița spre casa părintească,
M-aplec să îi adun, să îi ating,
Răcoarea lor să mă adăpostească.

O sanie mi-e-n gând, pe derdeluș
Așa cum o știam demult... odată,
Când adunam bujo

... pe şoldul clipei la această vreme

E semn de ploaie-n alte vieţi

Şi-atâta nins de-nfiorări

Şi-aprins de cerul casei tale

În tot de-a latul

Şi de-a lungul

Vegherii noastre cea de rând

Mai sinfonia mângâierii

Mai lacrimă-mpr

... vibraţii – induse stări la vedere

Pe Vana necuprinselor lucruri

Pământuri rare prăpăditoare – la orizonturi

Dezvelind la un colţ

Taceri ce-şi spală cuvintele-n mare

Iarăşi

Şi iarăşi

Iau forma rămasă a urmei

Pe care-o purt

E rece afară şi ninge.

M-am dezbrăcat de toate hainele

şi m-am învelit cu sufletul.

El n-o să simtă răcoarea, doar

ochi-mi plouă peste mine.

Fulgii de nea, din cer, sunt

îngerii care-şi deschid aripile

şi zboară, zboară înalt peste tot

cuprinsul gândur

EȘTI VEAC ...


Ești veac de iubire tainic atins,
trăit într-o clipă, undeva în hotar,
ești gând nemurire și zâmbet și plâns,
în strigăt și-n șoapte, nici nu știu, n-am habar.

Ești dorul, iubirea și vântul ce bate,
un secol aminte a clipei acel

Numai cuvântul este nemuritor
a fost mai înainte de începutul lumii
restu-i apărut după aceea,
poate oricând să se transforme în altceva,
nimeni nu ştie de ce.

Timpul e pentru toţi egal cu el însuşi
şi nu se termină,
nimeni nu ştie de ce.

Să nu-mi iei fericirea de a-mi spune

Atât de simplu " înger te iubesc",
Căci toate bucuriile din lume 
Eu de la tine-n versuri le primesc.

         
   Ce fericit eram când venea bunicul, Nechita, acasă!

  Deși părea un om nesuferit, asprit de grelele încercări la care l-a supus soarta, care  l-au făcut inflexibil în convingeri și dominator, eu îi simțeam bunătatea mascată, prin felul c

Cerul cântă nemărginirea clipei

în care ploaia zâmbeşte

din spatele ferestrei, plânsul îngheţat

din iarnă, de stele, noaptea.

Nu curge în afara lumii de noi

pentru că nu s-au inventat

cuvinte pentru suflet.

Doar trăiri, simţiri de poveste

la gura sobe