Blog

Sătul de suferinţă, la o poartă,
Şi-aşteaptă fiica, azi, acelaşi tată.
De-o vreme-l macină singurătatea...
N-are odihnă ziua şi nici noaptea.
Răpus de bătrâneţe plânge încă,
Şi cât e rana-n suflet de adâncă!
O surdă suferinţă îl apasă:
I-e dor de fi

Bătrânul tată care ne-a crescut
S-a dus de printre noi, e mort demult ...
Nici lacrimile nu-l întorc din drum ,
Speranţele-i sunt azi, făcute scrum .

Şi-aşteaptă-n locul lui menit din cer
Feciorii, la o margine de drum ,
În lumea-mbălsamată de miste

Mă arde


Mă arde-o cărarea sub tălpi de iubire,
mă arde tăcerea în dor de lumină,
încins îmi e gândul rătăcit, nemurire,
în silaba de timp, dintr-o taină divină.

Cunună de flori ți-e privirea în zare,
depărtarea te închide după zidul tăcerii,

Din neputința gândului stingher

de-a tăinui iubirile pierdute,

Sufletul a prins aripi către cer

și-a spulberat dureri necunoscute.

De-aș vrea să curg din suflet înapoi

în matca vieții trudnic netrăită,

să-mpart oximoronul azi, la doi,

n-aș mai putea, pe-o

Peste ţarini pustiite de tăceri şi vânt de toamnă,

În păduri cu nobil vuiet, plâns de lacrimi de aramă 

Se aude ca un clopot... Şi-n sălbatică cântare 

Trec soldaţi de vatelină în mantii strălucitoare.

Cad frunze în dantele de lumină...

În arabescul visului solar

Aleargă fluturi către crisalida 

Aceluiaşi dicton prenupţial.

Un act de adormire triumfală...

Un semn divin... Căci pline de păcat 

Sunt clipele ce-au modelat trecutul...

Şi stropi de zgură pică

Din teiul eminescian am frânt un ram...

Ce sfânt balsam! Firească reverie! 

Pământul tot... şi eu, eram un psalm 

Şi era lumea imn de fericire.

O lebădă pe lacul de argint

Plutea - un vis - deplină încântare!

Şi cerul pentru îngeri s-a deschis...

Concert..

Ziua se sfârşeşte în noaptea

căzută peste drumul de mâine.

Amurgul scoate aburi din pământ.

Priveam gândurile rotocoale înălţate

la nivelul de vise şi dor să plec,

să-ntâmpin fluturii de nea

şi colind de lerui ler  

şi crenguţe de măr verde,

împodobes

De căldură, s-a împânzit pământul

cu raze ivite pe furiş, prin cer.

Se usucă ploaia pe drumul paşilor.

Aşteaptă zăpada să se aşeze în firimituri

de dor peste tot întregul, să-i fie oglindă

şi patinoar să fie, să lunec mai uşor,

mai repede în zborul a

Iubite! în seara asta,

 voi prinde stelele

Cu braţele întinse

 dincolo de ninsori.

Stelele acelea

 umbrite în ochi de zori.

Pe ţărmuri de iarnă,

 să te colind cu ele

Din gheţuri am să cresc

 florile de curcubeu,

Să nu-mi mai fie dorul

 de tine atât de greu.

Eg

Îndrăgesc noaptea

tăcută-învăluire

când păsări de lumină

prind astrele sub aripi

încerc să deschid

 nemărginirea adâncului

să aud

cântarea ce-am fost

înainte ca un alt orizont

să se stingă

atâtea lumi ard în suflet

atâtea lumi plutesc

pe altarul nemărginitului

viața scrie pe uși silențios
zgârie tăcerea cu gheare albastre
îți calci la masa rotundă a singurătății rufele calde
ferestrele se aburesc de albul rece
umbli cu șiretul inimii dezlegat
căutând un iglu perfect rotund
ca un ultim dans în zăpadă

deschid

Când te-am cunoscut, evoluţia normală a curgerii timpului meu s-a schimbat! Acesta a luat-o într-o cu totul altă direcţie decât până atunci, căutându-te!... Ca pe un drum şerpuitor de munte, cu urcuşuri şi coborâşuri, pe margini de prăpăstii, prin p

La geam bat vânturi reci... Clopote surde 

Vuiesc tristeţe şi nedumerire...

"Mi-e frig cumplit şi focul arde-n sobă

Şi-n suflet ard ca un vulcan, feştile. 

Sunt ramuri frânte dincolo de mine, 

Sunt ramuri frânte-n mine... sunt bătrân! 

Aştept un semn, dar

Trag ivărul chemărilor divine 

Şi mă ascund pentru o clipă-n mine,

Căci amintiri şi taine mă recheamă...

O, viaţă crudă, nefiresc de-amară! 

Mă-ntorc în mine singur, ca acasă

Şi pleoapa se închide repetat,

Bat ploi repetitive la fereastră 

Eu sunt un lacăt

Fulgi de nea...

Plutesc ușor prin aer și-n legănatul lor
Își fac loc printre clipe în semn de bun rămas,
Luând cu ei doar albul din cerul norilor
Să-mbrace cu el timpul în ultimul popas!

Se furișează-n vânt să-i poarte-n zări, departe,
Pân’ la ghețari

Am hotărât

Am hotărât să-ţi fiu izvoare
chiar şi atunci când nu pot plânge,
o rimă a mea, a ta candoare,
un cânt ce-l cânţi, şi-n trup şi-n sânge.

Să-ţi şiroiesc taină curată,
să-mi simţi zvâcnirea şi în mâini,
să mă rostesc în tine toată,
cu zile strâ

"A-nceput de ieri să cadă",
Câte-un Moş matol, pe stradă,
Însuraţi şi divorţaţi,
Viciaţi şi terminaţi.
.
Însuraţii, "Moşi-Belele",
Pierd banii la păcănele,
Şi-l iubesc pe "Don' Alcool",
Şi umblă cu sacul gol.
.
Dar şi capu-i secătură,
De la "Sfânta-B