Blog

ochii tăi seminomazi mă colindă 
îți pot cuprinde în sideful palmelor 
sufletul abulic 

încă nu cunoști prețul statuii din sertarul 
aservit mie 
închis de oarecine cu șapte lacăte 
ornate cu funde rozalii 

nu-mi plătești pentru că te port zilnic 
ca pe o ha

         O rază șugubeața a reușit cumva să se strecoare pe lângă jaluzea. Îmi gâdilă pleoapele prin somn, într-un sărut cu buzele tale, încălzindu-mi sângele cu atingerea ta. E bine în brațele tale .. zâmbesc adormită. Fericirea îmi inundă toată fii

Sunt între somn și trezire , visele încep să se piardă în sunetul ploi ce-și picură stropii la mine-n inimă .. Te aud șoptind la fereastră în legănatul crengilor ce-mi spun povești nescrise . Chiar și vântul îți poartă gândurile la mine-n suflet . Re

prin aer şi nu-l am. Mă sufoc, înec

şi-l lepăd. E înecăcios când e curat,

fără tine,

fără albastrul din sufletul meu. Doar

pete de roşu-gălbui

îmi adulmecă paşii covoiaţi de dor

îngenuncheat de ochii ca un catâr ce vrea

să te privească

în oglinda apei-  

ce

dansul sentimentelor

simt că sunt prea aproape de tine,

între noi nu e decât un halou de aer,

gura ta-mi șoptește poeme,

ochiul tău, un tâlhar, mă fură mereu,

văd gâtul de fildeș ca un gât de vioară,

ce-mi cântă orfeic din marele mit,

când luna îți mângâie

a stat pe loc. Doar timpul meu a zburat prin gânduri

peste toate clipele de roşu netrăite. Îl aştept acum

să aşeze şevaletul şi cu pensula-n mână,

să pictez albastrul sufletului,

să mă bucur de florile din soare şi stropii din cer

căzuţi înlăuntrul meu

s

eroii lui Menandru

vin la umbra unui pom,

să-ți flutur părul ca în vis,

să-l împletesc, să-l despletesc,

sub geana cerului închis,

sub umbra pomului în floare,

se joacă șarpele cu noi,

ai ochii dulci ca de cicoare,

ce grea osândă pe-amândoi.

îmbătați de do

Ruptă de gânduri şi pielea se netezeşte,
uleiul iese la suprafaţă şi se simte
cum trece zvon de frumos prin pupile.

Femeia de lângă mine se subţiază,
să intre-n măsurile provocatoare
inima ei caută maluri să urce sub sălcii.

Atunci,
cum o să trec pe ma

Copilăria nu se culcă niciodată
adorme pe caldarâm
cu gândul la ziua de mâine.

Anotimpurile au aceeaşi faţă
scăldată-n bucurie.
În ochi purtam minuni
care se întâmplau a doua zi,
jocuri cu alţi copii
şi nicio durere.

Doar zâmbetul nevinovat
pe care num

s-a aşternut. Nici zgomotul paşilor lumii

prin stropii de ploaie, nu o perturbă. Sufletul

a zburat

din floare în floarea mea de roşu  

şi a pictat-o cu senin-

albastru. Se odihneşte acum. Aştept

să mă trezesc.   

12.07.2014, ora 21,00’

De când mă știu pe-acest Pământ 

Noi ne rostogolim

În efemere nisipuri

Şi plouă gânduri,

Vise,

Tăcere

Peste urmele ce nu mai ştiu

În ce ornic ne ascundem

Precum melcii lunatici

Să spiralăm cămările

Memoriei

Uitarii

Să credem zadarnic

În legături necesare

Cînd percem sintagma

Viitor versus trecut.

Ce ne rămâne ?

La urma urmei, nu ne rămâne 
decât o inimă sub geamătul 
clipei sublime, care se împletește 
ca o iarbă cu frunzele 
pământului.

Oare nu știi, că m-am născut 
să te ador când lacrimi iubire 
vor picura din cer 
adulmecându-ți parfumul 
îndrăgost

Tu creionezi o lume de poveste 
Și-mi întinzi mâna, să pășesc în ea 
Dar uiți că floarea pe care-o dorești 
Sădită-e-n grădină altuia. 

Doinești un cânt de jale peste timp 
O vrajă țeși și-mi prinzi sufletu-n ea 
Jurându-te pe zeii din Olimp, 
Că-mi dai ori

Nopţii i se cere să fie neagră,
înaltă şi dezmierdată,
sculptată în abanos.

Stelele privesc întunericul cu reticenţă
căutând umerii copacilor sub norii de vâsc
luminând până-n subteranele cerului.

Ziua prinde o întorsătură de iederă,
urcă pe stâlpii po