Blog

Mă vezi? Sunt bune și cu rele
Sunt ceea ce mă ferești să fiu,
A mea conștiință, glume grele
Și trist argou. haios sicriu!

Mă știi? Lovește limba grea,
În palatinul os de carne,
Țesut nervos spre vorba mea:
Doi ochi incord să se rastoarne!

de vreme pe un colţ de lume, cu mâna-nfăşurată

pe sub mine, aşezat, căuş, privesc

un pescăruş

şi

graba furnicilor

ce-şi vor înălţat muşuroiul

(să fie gata)

pentru odihna zborului

şi povestea zilei

pentru visele din noapte cu Suflet. Roşu şi albastru.       

cu ochii-n lună, aşteptam schimbarea la faţă

a nopţii în albastru lucind în soare

cu stelele-mprejur

şi ciripit de paseri,

cu vuiet de vânt prin pletele tunse de timp,

cu susur de ape molcom să curgă în stropi de sudoare

pe frunte

de sete

să-mi ostoiesc gâ

Nu era nimic rotund şi clar,
se întrezărea doar o undă de lumină
căzută pe faţa oglinzii
în care liniile aspre se estompau.

Se săpa o fântâna adâncă şi pură
prin care iubirea urcă înaltul
spre buzele setoase şi moi.

Totul capătă forme şi se atinge cont

Tab(lo)u extatic

un fluture galben
dansează florile
păsări ciripesc a nepăsare
pui golaşi cască ciocurile (ne)convingător
albine vexate îşi pudrează aripile
cu polen superfluu
gâze hibride îşi cară picioarele minuscule
ca nişte margele din sticlă de m

îmi apasă amintirile peste roşul luminat

de candela aprinsă în locul de întâlnire

Tată.  

Tu,

eu

şi

Sufletul într-un albastru. Şi e senin acum.

A plouat cerul să-l spele şi florile râd în soare.

Sunt momentele în care durerile pleacă spăşit,

târându-se. Doa

Ascultă cum în urechi îți picură lumina
Să nu le-apleci să ți se-ntunece privirea
Ascultă susurul ce curge cristalin
Nu vuietele ce aduc numai venin.

Ochiul să-ți fie luminat și-n noapte
Când toate fi-vor spuse doar în șoapte
Să poți să te trezești

Cine-n lume ar putea un vers să scrie,
Ori o rugă-nlăcrimată ce devine poezie,
Dacă nu cel care e-nsetat de dor,
Ori mult prea întristat de toate câte-l dor?

Cum și-ar stâmpăra poetul setea
De n-ar urca la cer anevoios pe câte-o stea,
Să stea depart

EU...

Eu te iubesc,căci tu mi-ești înserarea
îți simt sărutul vorbă în tăceri,
am ancorat la țărmul tău cu marea
în toamna mea, cu tine primăveri.

Nu te-am văzut, te știu din gând,
te simt la țărmul de lumină,
în visul meu ce-l tramurând,
te simt în m

Strălucind ca metalul
întunericul se surpă în văi
oprind apele să răsufle în linişte.

Oblicul se termină vertical
şi totul se înveleşte-n lumină,
lăuntric sunt uimit de mirajul
care-mi urcă prin trup respirând verdele.

Deasupra caprele negre sar peste

Cât de amară-i viața pe care o trăiești, 
Dacă te sperie un boț de turtă dulce? 
Și vii cu vorbe grele să-l bălăcărești, 
Crezând că mâna care-l poartă-o să-l arunce. 

Oare câtă frustrare aduni în tine 
De ne privești de sus de parcă-am fi gunoi? 
Te crezi

ascuns al păsărilor printre ramurile-nverzite  

ale copacilor cu răcoarea după stropii de ploaie

ce-mi ating faleza gândurilor, îmi ridică ochii

să privesc roşul meu-

soarele

încadrat de albastru- vis înnaripat, curaj

până nu voi realiza că doar el- sufl

Domnilor România Mare

se vede numai din picioare

Costel Zăgan, DISTIHURI REBELE

Mi-e viața

Mi-e viața un joc, un ecou, dar tăcut
răzvrătindu-se,în mine și cer și vulcanii,
abstractul mi-e vag, prezentul temut,
nendurator sunt ocării, puțini îmi sunt anii.

Zdrobită sub pleoape, mai am încă-o lume,
o ploaie se înalță în mine mereu,

O risipă de fluturi prin aer
face din zbor un joc de culori.

Când te căutam în cuvinte nespuse,
se-nchegau pe retină imagini rebele
iar faţa luminii subţire de prunc
mă mângâia cu raze desculţe şi iuţi
şlefuindu-mi visarea.

O briză de arome mă învelea

Te chem să vii la margine de vise,
Să împletim visarea mea cu-a ta,
Să dărâmăm destinele prezise,
În fir de zbor să ne rescriem soarta.

Te chem să vii și-n doi să dezlegăm
A efemerului încătușare
De lanțuri care leagă vise să scăpam
Să poată

stă pe limbă să-şi plouă cuvintele pe  hârtie. Încă

nu şi-a scos din tolba tunetelor, fulgerul să împrăştie

albastrul stropilor din soare

pe caldarâmul roşu

al trupului

pe care cu tălpile aripilor,

să prindă aer, aleargă sufletul.     

14.07.2014, ora 19

În construcţia versurilor m-am inspirat din poezia lui Al. O Teodoreanu – „Vis”

Printre nouri…  luna curge… peste satul… dintre dealuri…

Smuls din basme… în decoruri… strunesc scripca… greieraşii…

Clipocire-n… iarba crudă… licuricii-s… drăgălaşii…

Iar o

Nu mi-aș fi...


Nu mi-aș fi închipuit niciodată că șoaptele
vor deveni cuvinte, în insomnia lor,
iar tăcerile poveri, născând ziua,
pentru o inimă, pe care
o îngână, ca o dezlegare
răsărind ziua.

Nu mai caut în zestrea vieții ziua de ieri,
c