Blog

l-am pus la fiert, la foc mic. Îl aştept

să se înspumeze. Am timp să mă gândesc

dacă o iau toată sau mai las câţiva muguri

să fie sarea din viaţa mea. Piperul

l-am strâns tot când am alergat

să-l prind. Eram roşu la picioare cu albastrul cerului

pictat c

 regina nopții miroase orbitor

 a cer despletit

 recunoaște pașii demni 

 de crin imperial

 în sunetul excitat al ploilor

 albastrul furtunilor

 (des)cântă nori retorici

 irup fulminant contraste (s)umbre

 culori tangente

 oglinzi disecă un perete cast

 albu

Cu cât mă uit mai adânc în cer Cu

Am visul meu...

Am visul meu ce tremură și plânge,
pe marginea de cer puțin mai sus,
mă leagă-n el iubirea cu-al ei sânge,
în fuga mea din roșu...spre apus.

Trăiesc din frunzele necoapte sau păcat,
sub dor nestăvilit, ce dor răstoarnă,
să cap

Vorbele nu mai spun mare lucru
e o plăcere a nu le mai asculta,
de atâţia ani au acelaşi înţeles şi rezultat
că ne-am plictisit ascultând.

Spectacolul public e o comedie
în care se trag pe roată promisiuni
fără subiect şi predicat.

Suntem fruntaşi la p

zi în care cerul mustea de flori şi senin

albastru. Norii erau albi şi dansau roată

în jurul focului. Stropii de apă strânşi

în colburi de suflet,  

răcoreau frunţile brăzdate de sudoare

roşu sfârâind

pe tălpile dorului de zbor în ciripit de păsări

cu vui

Să mă ierți !


Cândva când toate vor fi uitate,să mă ierți
iubito,de prea multă iubire,
de zâmbetul inimii fericite,de timpul
care-și crește în aripi rădăcina !

Să mă ierți de visul toamnei
care tropotea cu norii,sub o frunză
ca rod al tău din v

Valuri


Valuri,vuiete,vârtejuri în torente de iubire
pe un colț din lumea asta,adunate-n goale trupuri
spumegă învolburate,sub un dor de nemurire,
de la mângâieri la visuri,de la ore...anotimpuri.

M-ai lăsat doar în culoare și mă simt că-s curc

EU NU ADUN...


Eu nu adun în taina mea nisipul,
nici jocul ploilor din toamnă,
căci mi-ai promis cândva,tu visul,
ce l-am pictat,păduri...icoană.

Eram la margini de pădure,
pe-o vreme rece în risipă,
ce vremuri trec dar vor să-ndure,
oricar

câine lătra la luna care nu se vedea

să-mi amintească

să privesc

noaptea brăzdată de fulgere pe cerul albastru.

Erau urmele pe care să zbor în visul gândului

aliniat la poarta sufletului, să bat

cu şoaptele tăcerii

în uşa zăvorâtă,

în locul acela numit ini

Inima mă strânge tare,

Ca un semn de întrebare:

Unde o fi prințul care

Să-mi aducă alinare?

     Refren:

Că nimeni nu a scăpat

Să n-alunece-n păcat,

De dorințe-ncătușat,

Ca să fure-un sărutat.

Dar nici prințul mult-visat

Nu s-a lăsat așteptat,

Cu och

În grabă, anii trec şi fără veste
Se-nghesuie cu sârg în cupa vieţii;
Din firul lor se naşte o poveste
Uitată-n vălul parfumat al ceţii.

Te-ntreci în zbor cu ei pe culmi celeste,
Apoi te-mbracă-n haina bătrâneţii;
În grabă, anii trec şi fără veste
Se-

Când nu te pot avea cu mine, 
Te am în gânduri și-n suspine . 
Te am în lacrimi care-mi curg, 
Pătându-mi zarea în amurg, 
În roșul macului aprins, 
În ochi ce te privesc surprins. 
Îmi ești un dor care -mi suspină, 
Ofilind floarea din grădină. 
Când nu te

de ce noaptea şi-a întins lumina mai devreme

(ca de obicei) pentru mine. Nu m-a lăsat

să-mi obosesc

picioarele gândului

prin vis

şi

m-a trezit în dimineaţa în care sufletul şi-a anunţat

popasul în grădina cerului cu albăstrele. Sper să mi-l ajung

cu dorul

Clipa nefastă cu săgeţi de moarte
acoperă cu giulgiul alb plecarea,
sunetul prelung al clopotului lovit în dungă
sparge tăcerea şi respiră durere.

E putredă întâmplarea nescrisă ori scrisă
şi topeşte sarea din ochi în lacrimă,
pământul arde sub tălpi

facerea

am altoit tăcerea pe cuvânt

primul cuvânt avea culoarea luminii

cineva a zis iubire și s-a aprins soarele

altcineva a zis femeie

 și-au răsărit toate florile pe pământ

când Adam și Eva s-au îmbrățișat

 a răsărit luna pe cer

dar și șarpele care se ur

Parfumul toamnei

Parfumul toamnei, l-am luat de pe trupul tău
și l-am pus jurământ de puberi
de cenușă,ca tu să te întreci în verde
sfânt pârâu,peste patru anotimpuri.

Mă simt liber la sânul tău,povestea mea
unde tu ai inimă doar psalmi din scri

Spală-ţi ruşinea de pe obrazul pătat
cu oamenii de la fiecare colţ de stradă!

Numele tău are camuflate dezertări
mizerii cotidiene înşelătoare şi trădare,
curg zoaiele din tine tulburi
şi te bucuri de răul altcuiva.

Care-i Dumnezeul în care crezi?
Ori

Ziduri peste ziduri cresc în jurul meu, 
Din ce în ce mai mari, mai multe se ridică. 
Aș da să le dărâm, să evadez , dar eu .. 
Nu am curaj și mă ascund de frică. 

Mă ascund în mine, de mine, de lume, 
Din teamă, de tot ce mă înconjoară. 
Trăiesc o viață c