Blog

în fine!, te-ai plictisit de mine, iubite!

eu văd că simţi prea multe locuri pietruite

şi te jenează sub tălpile pantofilor,

neştiind să te-ascunzi în spatele vorbelor.

îmi spui că nu simţi pietricele sub picioare

dar văd cum îţi tresar genunchii pe căra

‘’Economistă mică, grasă şi urâtă’’ aşa începea anunţul care îl interesa. Imediat începuse să-i fluture ideile şi dispoziţia i se schimbă..

Se trezise dimineaţă indispus. Ajunsese într-un punct mort, aparent fără ieşire cu societatea comercială Imprim

Când se desparte
lumina de umbră
unduiri confuze
în paşi de dans
un joc ameţitor de cuvinte
ascunde un zâmbet
în raza dimineţii
se desprinde parfumul
florilor în vânt
dintr-un cântec 
venit de departe
în oglinda lumii
privim răsăritul
şi norii pictează
colţul de c

N-am cum să scriu de două ori aceeaşi

Înaltă-mă

Înalță-mă, înalță-mă iubito dacă poți
mi-e trudă drumul...greul trup
și du-mă lângă tine în zile, nopți
ca timpul șubred, să îl rup.

Mă înalță și mă fă de poți lumină,
miros de vânt, mireasma ta de dulce,
tu răsărit eu poate lună plin

Dând sens cuvintelor de-nceput
le-am turnat în forme de sticlă
să se vadă între ele,
să se înţeleagă.

Din verbe luminate de patimi înrudite
ispita s-a curăţat de tentacule
femeia suspină fără noduri în gât,
călare pe situaţia iubirii slobode de răni
u

Se lasă seara ..iar cerul își cerne stropi de întunecime învăluind Pământul în umbre. Iar Luna , mai adaugă o depărtare între noi. 
Ești atât de departe că am ajuns să cred că nu te voi putea atinge niciodată. 
Îmi ridic sufletul la cer pe aripi de vis

Aș pleca , 
Und'să mă duc ? 
Gândul mi-am pierdut de mult .. 
Inima mi-a fost furată . 
Aș trăi , 
Dar parcă-s moartă ! 
Vreau să plâng , 
Dar lacrimi nu-s , 
Au secat de cât au curs .

de Gabriela Mimi Boroianu 

Se strâng tristețile în nor 
și-ngreunează geana zării , 
torcând suspinele fuior 
în vântul aspru-al înserării. 

Iar cerul geme-înlăcrămat, 
pe geana neagră a pădurii. 
Plângând iubiri de-altadat', 
al căror loc e dat azi urii. 

Izvoarele oftează

să vorbesc acum când mi-am amanetat

trupul, lutului meu,

roşu,

să eliberez gândul,

să zboare în al sufletului cer,

albastru,

să ştie

că în timpul ocupat

cu grădiniţe şi şcoli pentru viaţă, exist.

Un copil şi eu sunt în leagănul din grădina iubirii.   

04.0

Sunt vinovat


Sunt vinovat de stele sclipitoare
de ziua noastră cea de adieri
de sentimente care-s o vâltoare,
nu-s vinovat de ziua ta de ieri.

Sunt vinovat de tot ce am făcut
să mă opresc la timp să nu iubesc
de toamna mea, de poate și mai m

cu aripi crescute în albastru cum păsările

iubesc văzduhul, cu respiraţia peştilor  

în oceane fără aer, cu umbra în care stau

îngerii sărutând fruntea şiroaie de sudoare

din urcuşul abrupt pe stâncă a alpiniştilor

spre cer, cu lutul plămadă

pentru chipu

nu-mi tăcea deloc cu buzele întins lipite

pe cerul meu albastru când îmbrăţişam

crucea

din capul locului

în care te-am lăsat

Tată

şi

Sufletul.

Sufletul a venit, a ştiut că sunt la tine.

Indestructibilă legătură. Niciun cuvânt  

nu o poate rupe

când toate necu

Iertare


Mă poți ierta că nu sunt un tablou
și să m-așezi în dorul tău cuminte
să fiu ce sunt, să pot simți din nou
că nu sunt o distanță între cuvinte?

Mă poți ierta și poartă-mă revere
mă poți ierta ca ploaie de la geam
lumina dinainte de tă

Auzi cocorul țipând de iubire, 
Pe cerul albastru fără de nor, 
Privește cum duce durerea în zbor, 
Și plânge din cer cu sumbră privire. 

Plutește lin pe-al tăcerii covor, 
De parcă-ar vrea să dea lumii de știre, 
Că s-a întors și-n neștiute fire, 
O să înt

În ochi prin întunericul de smalţ
trec păsări peste anotimpuri
cu inele în cioc.

Fiecare noapte cu solzi de crocodil,
dinţi de rechin,
îşi pune sub cap apele la pândă
stropite cu sânge.

Dimineţile apar noduroase
în oase cu lemn.

Lumina creşte lichidă şi

şi-a cerut noaptea pentru vise. Visele

cu ochii sufletului deschişi

spre albastru întins

peste roşul

pământ-

sclavul fără respiraţie al orizontului

cu tine.      

02.07.2014, ora 22,47’

Ştefane Mare, Tu, Ştefane Sfânt,

La Putna, când clopotul bate,

Moldova-ţi strigă să ieşi din mormânt,

S-aduni iar oşteni în cetate.

Fuge ecoul pe-ntregul pământ

Şi lumea întreagă străbate,

Ştefane Mare, Tu, Ştefane Sfânt,

La Putna, când clopotul bate,

Ne-