Blog

oglindă am luat să-mi privesc sufletul,

să te privesc

atunci

când nu eşti cu mine

să nu simt singurătatea,

să-mi străbată chipul

ridat de vremea fără tine  

în oaza albastră a ochilor cerului meu.      

29.06.2014, ora 14,52’

Să-ți amintești

Să-ți amintești căldura din cuvinte
și de surâsul lor ce-n dor se-adapă,
când stele dorm ascunse între dorințe
că luna îi mai rotundă în val de apă.
Să-ți amintești de mine ca lumină
de lemnul meu zvâcnind spre o învârtire,
de fosnetu-m

imaginea zilei cu ochii închişi ai nopţii

în care cerul era plin doar de albastru.

Doream

visele să-mi picteze

roşul din lumina timpului

deschis

în poarta sufletului.    

28.06.2014, ora 21,50’   

Nu mai sunt cel pe care-l caut înlăuntru,
în mine sălăşluieşte femeia cu părul de vânt,
cu ochii dezghioacă zăpezile de miez
şi nu se plânge când se uită pe sine
la tâmplele copacului ce-mi ţine umbra pe loc.

Priveşte cum noaptea se ţine de încheietur

Taci și privește în zare
Cât de roșu e câmpul.
Mă-ntreb: - Oare,
Prometeu a aprins Pământul?!

Ascultă, privește și taci.
- Auzi cum cântă vântul?
- Ai vazut? E câmpul cu maci. –
Câtă splendoare îmbracă pământul!...

Taci și ascultă tot câmpul –
Priv

Am încetat demult a mă privi-n oglinzi din jurul meu.
Am constatat într-un suspin, târziu, că mă-nșelam mereu.
Pe unele, izbindu-le de ziduri, hohotind, le-am aruncat,
Spărgându-se în cioburi ce-au devenit nisip. 
Cântându-le prohodul, puțin dezacord

 Cine ar putea vibra îngânând un cântec mai suav ca marea?
Ca cerul cu stele licărind și Luna șăgalnic zâmbind?
Ce cântec în șoaptă, îl cântă atât de duios o harpă?
Să fie fericirea cântând, când peste toate ai pus iertarea?

Cine dansează cu frunzel

Ţi-e fruntea grea tălăzuind prin gânduri, 
Tăcută-ti caut privirea pierdută, 
Închisă mi-e priveliştea ştiută, 
Prelinsă pe undeva în adâncuri.

Seninul se lasă în braţe de fum, 
Albastre ninsori pe al iernii hotar, 
Din vastele ţinuturi pasu-ţi adun

De voi pleca iubite ....
să-mi curaţ gândurile obosite, 
tu culcă-ţi fruntea pe un vis în doi,
punte întinde iubirii între noi. 
Trupul tău o să-mi picteze forme, 
acolo unde timpul alb adoarme, 
să mă-ntorc din neştiute zone, 
uşor păşind prin amn

aici mătuirea clipelor coapte sfidează

pântecul nesătul al timpului

aici prin avatarele păcatului gemete

prinse-n neputinţa  crudului extaz

aici vacarmul simţurilor trădează nimicnicia

frica atârnă pe  cerul ochilor îndoliaţi

aici putrezesc îngâmfările de

mă laşi să-mi fie dor de tine când pleci

să zbori în noaptea de stele. Eu n-am aripi.

Voi înota prin cerul meu albastru. Îţi voi lăsa  

urme roşii din mine  

cu mâinile şi picioarele

în stilul acela

fluture. Să nu mă laşi

să-mi fie dor de tine...     

27.

Pentru amuzament

M-o sfădit mândra-asară,

De nu-i încăpeu pă moară

Vorbele dulci de ocară

Scurse din gură afară.

Refren

C-are mândra buze dulci,

Numa bune să le țuci,                        (săruţi)

Da-i limbută nițeluş

Și-i pui gura de căluș.

Tătă zua am cosâ

NU MĂ DISTRUGE... 


Nu mă distruge vidul,nici depărtări-imperii, 
nici trestii care prind să se resfire-n țărmuri, 
căci frunza care cade, în dorul tău puzderii, 
tu o cuprinzi lumină și o-nfloresti în muguri. 

Când cade frunza mea, mai moare un cuvânt, 
da

Moarte mie!
Moarte ție !
Moarte cum ni se cuvine.
Moarte sufletelor mari,

Ce din frici ofer dinari
Și poeților amari.
Viată celui care știe
Viața că nu poa' să fie
Decât ce e: nebunie;
Să invie spre vecie.
Decât gândului robie,
Moarte mie!
M

Cu cearcăn de lună, ochii adânc priveau
cum rodiile se coc absorbind lumina
în amieze saăvârşind dulcele-n fruct,
de eram una cu zilele verii.

Cerul din aripi scuturând
se topea-n miresme de ploi pe faţa pământului
de se mirau păsările de unde atâta a

Dă-mi mâna...în mâna mea o pune
noi să plecăm iubite împreună
acolo unde luna nu apune
și timpul stă lipsit de vină
ți-e părul alb... mi-e chipul ofilit
vremelnicia pasul ne apleacă
se împiedică dorința de trupul obosit
zăpezile în noi coboară să p

stau pe bancă, la taifas, cu Sufletul. Nu ne înţelegeam

vorbele. Eu le aveam pe cele ale pământului. El,

Sufletul pe cele ale cerului. Cerul meu albastru. Pe tata

l-am luat mijlocitor pentru noi.

El ştie.

El înţelege. A fost cu mine pe pământ. Acum e cu